MAREA CRIZĂ/"Adio Italia, mă întorc la Bucureşti!"

Povestea lui Jan Tudor, un român care din luna august nu-şi mai găseşte un loc de muncă, spusă de jurnaliştii de la La Nuova Sardegna.

Orfanii comunismului se întorc acasă trădaţi şi înfometaţi de capitalism. În Sardinia nu mai e de lucru şi Jan Tudor, un român de 50 de ani, pleacă acasă. Jan Tudor e unul dintre miile de români care fug de pe insulă. Vaporul şi-a stins luminile, criza are sunetul tăcerii în şantierele abandonate. Şefii de şantier care treceau surâzători cu 30 de euro ca să-i bage în salopeta muncitorului nu mai sunt. Aşa că Jan se întoarce acasă, la Bucureşti. Acelaşi infern al foamei şi mizeriei de care a fugit după căderea lui Ceauşescu.

FUGA DIN ROMÂNIA
Jan a fost printre cei care s-au bucurat în piaţă atunci când diactatorul a fugit, dar tot el a înţeles că, în ciuda schimbării regimului, mizeria a rămas. La Bucureşti, fabrica unde lucrase s-a desfiinţat. A fost dezmembrată bucată cu bucată de canibalii capitalismului şi vândută. "Fabrica producea maşini agricole. Eu eram mecanic, şef de echipă. Mi-am pierdut slujba, după 20 de ani de muncă", spune Jan. A urmat fuga în Italia. "Am ajuns la Napoli. Mi se spusese că acolo aş putea să câştig bine. Mi-a trebuit mai puţin de o săptămână ca să realizez că la Napoli era mai multă mizerie şi mai puţină cinste decât la Bucureşti." Zâmbeşte. "La Napoli, un prieten mi-a povestit de Gallura. Mi-a spus de un fel de colţ de paradis în care puteai să-ţi găseşti de muncă. Aveam doar bani de bilet. Am luat vaporul. Loc pe punte. (...) Trei zile mai târziu mi-am găsit un serviciu. Am fost angajat ca zidar. Am lucrat o lună întreagă la negru. Am câştigat 1.200 de euro. Nu mai văzusem niciodată atât de mulţi bani grămadă." Jan şi-a adus din România şi soţia. Şi-au luat casă cu chirie la Olbia. Românul a lucrat un an şi jumătate pentru o firmă. A fost asigurat doar pentru nouă zile. Pe hârtii scria că trebuie să lucreze în ture de opt ore, câte cinci zile pe săptămână. Muncea 12 ore pe zi, şapte zile pe săptămână.

"Era greu, dar am rămas în Sardinia. Problema e alta. Patronul firmei de construcţii a fugit cu tot. Îmi datora 10.000 de euro. Am muncit până la sfârşitul lui august. De atunci nu mai găsesc nimic. E criză, o simţim şi noi. Prefer să mă întorc la Bucureşti (...) Îmi pare rău pentru soţia mea, care în Italia se simţea foarte bine."

PARADISUL PIERDUT
"O să-mi lipsească foarte mult clima din Olbia. Aici e soare şi curat. La Bucureşti e mereu smog. Apoi, am ajuns un zidar foarte bun. Am făcut şi vila aceea vecină cu a lui Berlusconi, de la Porto Rotondo." E gata să părăsească insula, dar mai are de rezolvat nişte probleme. "Trebuie să plătesc nişte datorii, Nu vreau să fac precum patronul firmei pentru care am lucrat (...) Nu vreau ca italienii să rămână cu o părăre proastă despre mine." Jan va părăsi insula, iar cazul său va fi tratat de Filca Cisl, sindicatul din construcţii, care în acest moment asistă numeroşi români păcăliţi de angajatori italieni. Oameni care s-au îmbogăţit pe seama muncitorilor la negru şi apoi au fugit, notează jurnalistul italian. "Ştiu că italienii nu sunt toţi la fel. Sper să-mi recuperez banii. În aceste luni criza a devenit feroce şi în Italia. Din august n-am mai găsit de lucru, nici măcar la negru. Mi s-a spus că în România se caută muncitori pentru construcţii. Pentru asta mă întorc (...) Mă sperie doar clima din România. E nesănătoasă, sunt nişte radiaţii ciudate. Aici, în Sardinia, e altfel, mi-a crescut din nou chiar şi părul", spune Jan. Dintr-un miracol economic, din Sardinia a rămas doar un miracol medical - cel al creşterii părului. Criza împotmoleşte şi locomotiva Gallura. Românii umplu trenul care îi va duce înapoi, în patria lor.

" Mi s-a spus că în România se caută muncitori pentru construcţii. Pentru asta mă întorc. Acolo se trăieşte cu mai puţini bani şi sunt sigur că voi avea mai multe şanse să găsesc de lucru. "
Jan Tudor, muncitor român