Metalimbaj

Imediat după anul 2000, cunoscusem nişte oameni de afaceri cehi care voiau să-şi extindă în România o afacere axată pe metalurgie. Le picasem ălora drept băiat simpatic şi voiau să mă amploaieze drept un fel de şef de PR, dacă se decideau să bage bani în România.

Îmi şi trasaseră o primă sarcină, să le aduc undeva lângă Praga un grup de demnitari şi şmecheri ardeleneşti (cinci la număr) din cele două judeţe în care îşi programaseră să cumpere oarece fabrici. Cum domnii transilvani voiau să-şi rodeze gipanele am fost delegat, împreună cu Marek, un fost miner din Boemia devenit om de încredere al patronului ceh, să-i duc la destinaţie.

Apreciere
Imediat cum am trecut graniţa în Ungaria mi-am dat seama că le pot fi de un real folos domnilor pe care-i însoţeam. Unul dintre ei avea impresia că ştie vag ungureşte şi după o tentativă nereuşită să-şi cumpere un ghiul frumos din oraşul Mako m-a rugat: "No, dom'le Roman, noi sântem ceva mai clasici şi nu cunoaştem engleză, numa' puţân franceza. Nu vrei dumneata să ne faci cumpărăturile?".

Aşa am devenit băiatul lor bun pentru shopping, chestie care mi-a adus dreptul de a mă adăpa gratis de la sticlele cu palincă pe care oamenii le cărau după ei ("no, un protocol!"), potoluri pe spezele lor sau, în unele cazuri mai complicate (cum a fost atunci când a trebuit să negociez cumpărarea unei bărci gonflabile cu motor, din Slovacia) chiar comisioane din valoarea mărfii. Şi eu mă miram ce minuni pot să fac cu engleza mea destul de poticnită.

Ajunşi în Cehia, mi-a fost cam ruşine. Cu toate că unul dintre investitori vorbea bine franţuzeşte, nu reuşea să se înţeleagă cu noii mei amici care se dovedeau plută la orice limbă străină. A trebuit să iau parte la negocierile de afaceri, adică să traduc cum domnii serioşi de la Ardeal cereau de la obraz şpăgi la modul "No, rogu-te, spune la patronu' ăl mare că aş ave nevoie de o Skoda pe motorină la fetiţa me de 25 de ani care se mărită!" sau "Am auzât că de aici se face vacanţe mai ieftine la Cuba... Nu îi o problemă pentru ei... Aruncaţi o pastilă!". De multe ori evitam să traduc milogelile astea şi răspundeam petenţilor vag, cu de la mine putere, chestii de genul: "Cehul a zis că ia în calcul şi se gândeşte la ce vreţi, o să vă comunice el mai târziu". În rest, mă simţeam bine, fiindcă imediat cum ajunsesem, gazdele ne dăduseră câte un plic cu o sumă destul de mare de bani, de căciulă, pretextând că sunt pentru un suc sau un hot-dog, atunci când ne plimbăm singuri. Am reuşit, pe picături, să văd o parte din Praga, am intrat la vreo două muzee, ba chiar mi-am cumpărat o sabie autentică de husar de la un magazin de obiecte vechi.

Catastrofa
Cehii ni-l mai dăduseră drept companion, pe lângă Marek, pe junele inginer Jaroslav, un ins foarte simpatic, care în penultima seară de stat acolo, ca să destindă atmosfera, s-a gândit să ne ducă la o cârciumă cu striptease. Amestecasem oarece specialităţi alcoolice locale, griotka şi kontuşkova şi eram atât de prins de cele două blonde care se încolăceau una de alta sau de bara de pe scenă că nu prea mai eram atent la ce se petrece în jurul meu. Mă şi vedeam făcut sandwich între stripteuse. Am fost trezit din visare de inginerul Jaroslav: "Mister Roman, catasrofaaa! Big trouble!". Mi-a zis precipitat că domnul M. un om de afaceri din delegaţie, a ajuns nu se ştie cum la poliţie. Într-adevăr, de vreo oră nu-l mai văzusem pe acel cetăţean. I-am lăsat pe ceilalţi cu Marek şi eu împreună cu inginerul am plecat val vârtej spre secţia de poliţie din apropiere. Acolo mi-am găsit compatriotul cu o mutră tristă, uşor năuc, în timp ce doi poliţişti cehi îl arătau cu degetul şi râdeau. L-am întrebat ce a făcut şi mi-a spus pe sub mustaţă, cu un aer ezitant: "No... dumnevoastră ştiţi că io nu cunosc engleza... M-am încălzit la striptis... Am ieşât să-mi iau ţâgări... Am văzut doo care păre curve... Aşe blonduţe dă-le nevoie... No, cum era să le zâc că vreu... Le-am arătat p...!".

Din fericire, caralii locali se distrau aşa de bine pe seama metalimbajului românului că au renunţat să-i mai deschidă un proces de ultraj contra bunelor moravuri. L-am dus la hotel, căci declarase cuminte că nu mai vrea aventuri sexuale şi că e foarte obosit. Eu m-am întors la cârciumă, de unde spre dimineaţă, fiindcă îmi mai rămăseseră destule coroane cehe, am plecat la hotel cu Ruzena, una dintre stripteuse, care vorbea binişor engleza şi nici nu costa prea mult. Afacerea pentru care mersesem acolo nu a ieşit fiindcă cehii au preferat în cele din urmă să bage bani în spaţiul ex-sovietic.