V.I.P.
Daciana Sarbu i-a vizitat pe cainii orfani din adapostul Dasy Hope
Intr-una din toridele zile de august, ne-am intalnit cu deputatul PSD Daciana Sarbu, de data aceasta in calitatea ei de "iubitor de animale". A fost de acord sa viziteze unul dintre putinele adaposturi de caini vagabonzi din Bucuresti, Dasy Hope, care are grija de acestia, indiferent ca sunt sau nu adoptati. Imbracata sport, fara nici o firma atarnata de gat si lipsita de orice aere, a acceptat sa ofere putina afectiune cainilor fara stapani. Desi tinuti in conditii bune, mirosul pestilential, mustele si caldura nu aveau cum sa nu iti atraga atentia. Daciana nu a parut insa deranjata de nimic. Era preocupata de patrupedele din fata ei, care se bucurau asemenea copiilor orfani vizitati din cand in cand de un potential parinte.
PASIUNE. "Urasc animalele politice si iubesc animalele si le-am iubit tot timpul si pentru ca am crescut inconjurata de ele", spune tanara domnisoara deputat. La capitolul asta nu prea ai cum sa minti tocmai cainii - te simt imediat, pentru ca, spre deosebire de animalele politice, nu au capacitatea de a disimula. Asa ca, fiecare dintre cateii pe care Daciana i-a luat sa-i aline, a raspuns cu multa bucurie si afectiune.
De mica a avut tot felul de animale, nu doar caini - pesti, iepuri, gaini - , pe care le primea mai ales de sarbatori. Am intrebat-o daca prietenii ei necuvantatori deveneau si masa de pranz la un moment dat. Pentru fetita de atunci ajungeau intr-un loc mai bun, care, cel putin asa crede, nu era stomacul ei.
CONFLICTE. Treptat, a ajuns, inevitabil, la conflicte cu tatal ei, vanator pasionat. "Cu tatal meu am avut conflicte de mica, pentru ca obisnuia sa vina acasa de la vanatoare cu fazani, cu iepuri. Nu se mai intelegea cu mine. Si acum, de fiecare data cand pot, subliniez ca nu sunt de acord cu ceea ce face. Am mai facut si o lege, care a picat la Senat, dar sper totusi ca la Camera sa treaca. Nu se mai intampla in lume ca la noi, mi se pare ca nu e corect, nu mai e vanatoare, trebuie sa-i dai animalului o sansa, nu vad nici macar placerea. As fi de acord sa se vaneze cu arcul, cu cutitul, ca pe vremuri, cand veneau oamenii sa se hraneasca. Asa, sansele sunt oarecum egale".
Nu a reusit sa inteleaga pasiunea tatalui ei pentru vanatoare, cum nu reuseste sa-i inteleaga pe motociclisti. "Am avut un eveniment nefericit in familie legat de vanatoare, dar finalitatea e aceeasi - tatei ii place la fel de mult, dar e adevarat ca nu mai merge la fel de des".
Citește pe Antena3.ro