PARIS/„Hors-Serie-Le Monde” / ”BARACK OBAMA.VENIREA LA PUTERE A UNEI NOI ERE”

 „Barack Obama s-a născut în 1961, anul în care John Kemmedy îşi începea mandatul. Patruzeci şi opt de ani mai târziu, <>preşedinţiei sale, la 20 ianuarie, marchează, prin ea însăşi, venirea la comandă a unei noi generaţii de americani”. Aşa începe editorialul „Venirea la comandă a unei noi ere”, care susţine ediţia ianuarie.februarie 2009 „Hors-serie-Le Mnde”, ediţie având genericul ”Anii Obama”. Editorial care continuă în aceeaşi notă: ”Anii Obama se înfăţişează ca fiind cei ai unei Americi <>, în care conflictul între albi şi negri tinde să se şteargă în favoarea unei competiţii între gupuri cultural diferite, dar pe care nu le separă nici credinţa într-o inegalitate genetică, nici pretenţia uneia dintre ele de a-i domina pe ceilalţi”.

COINCIDENŢE SEMNIFICATIVE. Anul 2009, care marchează debutul ”anilor Obama” - se observă în editorialul amintit - este  şi anul bicentenarului naşterii lui Abraham Lincoln. „Istoria Statelor Unite este alcătuită din coincidenţe care îi încântă pe americani şi le întăresc certitudinea destinului lor. Una dintre aceste coincidenţe este şi cea sub semnul căreia debutează, în Statele Unite, anul 2009. Sub genericul ”Anul lui Obama, bicentenarul lui Lincoln”este inserată o incitantă observaţie: ”La un interval de trei sptămâni (de la ‚nvestirea preşedintelui Barack Obama -  n.n.), America va sărbători bicentenarul unui preşedinte de care este atât de mândră, Abraham Lincoln, un om care i-a permis să şteargă păcatele sclavagismului”. Urmează ‚nvestitura preşdintelui Obama, „preşedintele –minune, datorită căruia ea speră să  facă uitate invazia în Irak, scandalul Abou Ghraib, tortura, Katrina, watterboardong-ul, telefoanele ascultate fără mandat, Halliburton, Blackwater”. Toate acestea, conform unei liste neexhaustive alcătuite, acum un an, de către Moveon.org, asociaţie anti-Bush - sunt reciclate într-o colecţie de propuneri pentru Administraţia Obama; din care, până la jumătatea lui decembrie (2008 - n.n.)  reuşiseră să se adune 77.255 de idei.

PARALELE SEMNIFICATIVE. Reluând paralela istorică, revista mai evidenţiază: ”Venit din Illinois, ca şi Obama, Lincoln este considerat drept „cel de-al doilea fondator al Uniunii, după George Washington”, prin aceea că  s-a angajat şi a câşigat în războiul de Secesiune (1861-1865) care a pus capăt sclaviei”. Concluzia acestei paralele istorice se impune cu forţa evidenţei: „Bariera segregaţiei, eliminată de legi acum cincizeci de ani şi combătută apoi prin practici, a sfârşit prin a ceda în spiritualitatea majorităţii cetăţenilor. Abraham Lincoln, Martin Luther King, Barack Hussein Obama: iată un fir ce îi leagă pe aceşti trei oameni care au luptat pentru că ambiţia de a reliza pe Terra idealul de egalitate şi de universalitate  înscrisă în Biblie nu este numai un discurs”. Aceeaşi temă este reluată în secţiunea intitulată”O preşedinţie istorică”, în care sunt evidenţiate principalele elemente pentru mai buna înţelegere a atu-urilor cu care noul preşedinte vine la Casa Albă. Reţinem, în această ordine de argumentare, portretele câtorva personalităţi–cheie ale noii guvernări, încercarea de decriptare pe care o realizezaă istoricul Eric Foner asupra mobilurilor elecţiunii prezindeţiale sub titlul sugestiv:”<. nu este majoritar”, precum şi reportajul, in direct, de la Washington, având genericul:”Pentru lumea întreagă, capitala federală este curtea simbolică a puterii americane. Pentru cei 600.000 de locuitori ai săi, este,de asemenea, metropola celor mai mari inegalităţi ale ţării.”Aceaşi secţiune readuce în actualitate tulburătorul discurs al  rostit de Martin Luther King la 28 august 1963 şi care a intrat în istorie sub denumirea:”I have a dream”:”America nu va cunoaşte nici răgaz nici linişte atâta vreme cât negrii nu se vor bucura(…) de drepturile lor civice.”  O ţară în criză-o lume în criză. O altă similitudenie semnificativă  este aceea dintre criza econimcă actuală, care a lovit Statele Unite şi lumea acum optzeci de ani şi cea cu care se confruntă adminsitraţia preşedintelui Obama încă de la începutul mandatului. Ca şi Fanklin Delano Roosvelt, noul preşedinte american  face apel la „cei mai buni ” şi la „cei mai stăluciţi”, fără  a se sinchisi de poziţionarea lor pe evantaiul politic. În acest sens, sunt citate cuvintele cu care Barack Obama s-a adresat, în seara alegerii sale, electoratului lui John Mc Cain, adversarul său:”Poate că nu am obţinut votul vostru în această seară, dar aştept opiniile voastre, am nevoie de sprijinul vostru şi voi fi şi preşedintele vostru.”
Secţiunea finală a numărului pe ianuarie-februarie 2009 a publicaţiei ”Hors-serie-Le Monde” are titlul „O ţară în criză” şi face o trecere în revistă a principalelor simptome  şi implicaţii ale fenomenului.Corolarul, sau, aşa cum scrie publicaţia franceză, „marele nostru martor”, al acestor investigaţii”pe viu” este economistul Amartya Sen, laureat al Premiului Nobel pentru economie (1998). În interviul inserat sub titlul:”Statul are un rol de jucat”.Amartya Sen, indian de origine, azi în vârstă de 75 de ani, profesor la prestigioasa universitate Harvard, consideră că dereglarea excesivă a pieţelor a condus la actuala criza financiară; de asmenea, el este de părere că guvernarea trebuie să intervină în econoia americană. Foarte critic se arată autorul unor lucrări de referinţă, cum ar fi „The Passions and the Interests „ sau „On Ethics and Economics” şi în ceea ce priveşte alte aspecte-cheie ale fucţionării mecanismelor de autoreglare a efectelor cizei. În mod special, în ceea ce priveşte capacitatea sistemului de ajutor social american de a permite aisitarea adecvată a celor care şi-au pierdut slujbele. Referindu-se la şansele depăşirii crizei cu ajutorul politicilor preconizate de noua administraţie de la Casa Albă, Amartya Sen declară:”Dacă rămân global  foarte optimist asta este penrtru eu cred că, până în prezent, lucrul cel mai important pentru Obama  a fost voinţa sa de a asculta de raţiune.Cred că acesta defineşte politica sa, mai mult decât că este de deapta sau de stânga.” Asupra unui alt subiect-fierbinte al actualităţii, perspectivele de relansare a economiei mondiale, Amartya Sen se pronunţă răspicat, fără alte menajamente sau precauţii:”Oamenii vor continua să spună că trebuie să dăm o şansă economiei de piaţă, dar ea a avut deja numeroase şenase.Statul are un rol activ şi pozitiv de jucat.” Alte sfidări pentru noua administraţie. Fireşte, lista sfidărilor cu care se confruntă , din start, administraţia Obama este mult mai vastă. „Hors –serie –Le Monde” le trece în revistă sub epitetul ”imense”:de la războiul din Afganistan la lupta contra  reîncălzirii climatice sau cu  ceea ce va determina restul, criza care înmulţeşte numărul şomerilor, precipită falimentul intreprinderilor li ruinează căniciile îndatorate de pe urma achiziţionării locuinţelor. La care se adugă, potrivit estimărilor lui Amartya Sen, „ ceea va fi o imensă rezistenţă  în a recunoaşte că economia de piaţă cinoaşte grave probleme şi că aceasta este cauza încurcăturilor actuale.” La capătul acestei sumare  enumerîri a dosarelor ce se vor afla -multe dintre ele, în regim de urgenţă-.pe masa noii administraţii americane, publicaţia „Hors-serie-Le Monde” întreabă:”Va şti, Preşedintele Obama, să redea rolul şi legitimitatea lor, acţiunilor guvernamentale, aşa după cum mulţi speră*” Întrebare incitantă, la care, deocamdată, nici prestigioasa publicaţie franceză şi nici noi, cititori  săi de pe meleaguri carpato-pontico-dâmboviţene, nu ne hazardăm să avansăm răspuns.