PRINŢII MOŞTENITORI - Prima beizadea a ţării

După definiţia din DEX, beizadea e un cuvânt venit din turceşte, care înseamnă fiu de prinţ, de domnitor. Cum România e plină de voievodate, unde diverşi marchizi şi conţi locali fac legea, am avut la un moment dat pe cap nişte beizadele gen Costi şi Alina Răducănoiu, juni care ofereau sex oral la tot cartierul şi, întristaţi că nimeni nu se oferă să-i satisfacă, îi luau la bătaie pe nefericiţii care le ieşeau în cale.

După definiţia din DEX, beizadea e un cuvânt venit din turceşte, care înseamnă fiu de prinţ, de domnitor. Cum România e plină de voievodate, unde diverşi marchizi şi conţi locali fac legea, am avut la un moment dat pe cap nişte beizadele gen Costi şi Alina Răducănoiu, juni care ofereau sex oral la tot cartierul şi, întristaţi că nimeni nu se oferă să-i satisfacă, îi luau la bătaie pe nefericiţii care le ieşeau în cale.

Cazuri de genul ăsta ar fi multe şi mărunte, aşa că nu o să le dăm mare atenţie chiar acum. Vom ata­ca direct odraslele şefilor de stat sau de guvern, fiindcă, din nefericire, România de la cap’ se-mpute.

În nişte timpuri nu foarte îndepărtate, din moment ce le-au apucat şi oamenii de vârstă medie, exista beizadeaua Nicu Ceauşescu, uns şef peste Uniunea Tineretului Comunist. Băiat de viaţă, el era un monden într-o vreme în care ăştia erau interzişi sau, în orice caz, ocultaţi. După mărturiile unor apropiaţi blândul Nicu învingea pe cana­pe­le şi divane sportive cu medalii olimplice, cântă­reţe de muzică uşoară sau de operetă. Unii pricinoşi i-au mai atribuit pasiunile de a condimenta stridii cu propria urină, de viţă nobilă, sau să conducă beat şi să calce oameni. E posibil ca faptele lui Nicu să fi fost oarecum exage­rate de mentalul colectiv, dar el rămâne un exemplu clasic de om care şi-a făcut damblalele doar fiindcă era "fiul şefului".

Proprietara de stripper

După 1990, am avut beizadele manifestându-se în clar. Fata cea mică a lui Pe­tre Roman, odraslă de fost mare vizir, de­venită deja o domnişoară trecută la trei­zeci şi de ani, apare pe la tot felul de pa­ran­ghelii, ne anunţă când se desparte şi se împarte cu stripperi, se simte persecutată că nu e solicitată profesional, de par­că ar interesa pe cineva ce meserie are, dacă are. Dintr-un tabloid am aflat, de exemplu, că ar fi cucerit un arab cu bani, iar mai recent că a năşit un cuplu alături de un bisexual. Ce să-i faci, se ştie că ori­en­­talilor le plac femeile durdulii, iar bi­sexualior cele cu comportament vulgar-masculin. Habar n-am însă cui şi de ce îi foloseşte să afle veşti despre dezbră­că­cio­şii, arabii şi bisexualii unei fete de politician expirat.

Iedul

Cât timp a fost preşedinte momâia de ceară Emil Constantinescu, fiul său, Dra­goş, devenise un important personaj. De la Vadim Tudor, care elucubra cum că bă­iatul poreclit "Iedul" ar fi omorât kurzi în Pădurea Băneasa, până la diverşi "agenţi VIP" care-l filau pe omul ăsta când bea o bere prin cluburi de fiţe, aproape toate pu­blicaţiile amatoare de scandaluri iefti­ne îl făcuseră personaj pe fiul preşedintelui, despre care nu avem informaţii că ar fi făcut ceva remarcabil vreodată. Din fericire, a ajuns pe tobogan undeva în tomberoanele istoriei, o dată cu inefici­en­tul său tată, de la care majoritatea
po­pulaţiei a sperat mult, dar nu a făcut nimic.

Capra

Elena Băsescu era o apariţie relativ simpatică. Făcea clubbing, modelling, lua o leafă mare de la nişte colaboratori de-ai tă­ticului, se dădea cu "jepul" de jdă’ mii de euro prin târg. Cât timp avea aceeaşi an­vergură şi activitate ca Poponeţ, Bos­chet şi alţi mondeni & pitzipoance aşij­derea, mi se părea benignă. În momentul în care a fost numită în conducerea Uniunii Tineretului Democrat-Liberal am avut senzaţia că se închide o buclă istorică, şi anume că am nimerit peste un Nicu Cea­uşescu posesor de fustă. Am sorbit plin de nesaţ agramatismele domnişoarei, am urmărit cu interes relaţia ei cu fiul eter­nu­lui mare maestru al combinaţiilor, Vio­rel Hrebenciuc. Am auzit că s-a des­păr­ţit de junele Andrei, dar m-am liniştit când tabloidele m-au asigurat că s-a combinat cu alt personaj cu blazon, fiul unui posesor de superprăvălie cu vad şi ziar. Aş­tept cu interes ştiri despre noile ei "suc­ce­suri", cum ar fi să-şi sufle nasul, beată, în caviarul unor co-chefuitori de acelaşi calibru ca şi ea. În final, parcă îmi vine să îi mulţumesc lui Dumnezeu că o perioa­dă am avut linişte, fiindcă, cu toate defec­tele lui mari, Ion Iliescu nu are urmaşi.

---

Scrieţi-ne!

Pagina de Moravuri grele e făcută cu ma­terialul clientului. Cum spunea cineva, imitarea lor a de­ve­nit trend. De azi înainte, ţopârlanul şi mitoca­nul, bei­za­dea­ua în Armani sau în blugi, în Chrys­ler sau şalupă, în stradă sau cluburi de fiţe, popo­ne­ţii şi piţipoancele sunt personajele acestei pagini. Îi rugăm pe cei care cred că ne-a scăpat vreo specie să ne scrie care e aceea şi de cine e re­pre­zen­tată. Dacă cineva te deranjează prin tu­peul şi prostul gust pe care-l afişează prin opulenţa ostentativă sau pre­ten­ţii­le aberante pe care le emite, nu ezita să ne sezizezi. Dacă îşi zgârie retina ceva ţipător, dacă vezi porcării ridicate la rang de lucruri bune, contactează-ne. Trimiteţi deci redacţiei (adresa de mail: mo­ra­vuri@jurnalul.ro) text şi fo­to­grafii, exemple de mitocănie şi prost-gust, căci, slavă Domnului, e plină România de pilde.