Pseudo - Mişu

Eram în anul patru de facultate. Cu toate că doream să fiu din când în când şi un student conştiincios, nu-mi prea ieşea. în loc să ajung la cursuri, aterizam deseori într-un bar situat la parterul Facultăţii de Arhitectură. Ini­ţial îmi propuneam să fac numai o es­cală, dar, invariabil, mă întâlneam cu o droaie de amici şi ajungeam să zac ore-n şir acolo, discutând câte-n lună şi-n stele în timp de mă hidratam cu beri.

Blonda de la Litere
Într-o după-amiază, pe când trebuia să audiez un curs de Istorie Contemporană Românească, eram parcat de ceva timp la masa mea favorită, din plastic albastru, pe care un deştept scrijelise cu brişca „nu călcaţi pe iarbă, fumaţi-o", referire la marijuana pe care o mai aduceau colegii de peste Prut. Trăgeam ţigări basarabeneşti Astra fără filtru, de contrabandă, şi-l ascultam debitând tâmpenii politice pe un coleg mai mic, dar militant nevoie mare în organizaţia de tineret a unui partid aflat atunci la modă. Eram aşa de plictisit, încât chiar aş fi plecat la curs. Vă­zusem însă, la o masă de vizavi, o blondă interesantă, slabă, înăltuţă, cu sâni mari şi mă uitam fix la ea, cu ne­simţire. Mi se părea că fata îmi întoarce pri­virea, din când în când, că o interesez. Am văzut cum se ridică de pe scaunul ei şi merge să îşi ia o bere, de la bar. A ve­nit cu berea în mână înspre mine şi m-a întrebat dacă nu-s Mihai, care a fost mai mare decât ea cu doi ani la Liceul Mihai Viteazul. Am crezut iniţial că face un fel de glumiţă, să ne băgăm în sea­mă, i-am spus că-s fix ăla şi am invitat-o să stea lângă mine. A început să-mi zică despre Randi, fostul ei iubit, co­leg de an cu mine, cum a intrat ea, Alina, la Litere şi m-a întrebat ce mai face Anda, fosta mea prietenă din liceu. Când a continuat cum că bar­ba, pletele şi ochelarii nu m-au schimbat prea tare, m-am prins că e o eroare autentică, dar nu am dat înapoi, am ţinut-o că-s Mi­şu.

Răzbunarea ratată
M-am apucat să dau răspunsuri evazive, iar apoi să scot din mintea mea tot felul de lucruri co­mune pe care le aflam eu pe vremuri, ca elev la Zoia, despre cei din Mihai Vi­tea­zul. Am aflat că nu mai vorbeşte cu Ran­di, care i-a făcut ceva groaznic chiar în vacanţa lui de vară, de după clasa a XII-a. Eu am inventat că m-am despărţit de iubita mea Anda cu un an în urmă, dar că am rămas în relaţii bune şi „îi mer­ge bine". Încet-încet am depăşit su­biectul liceului, am luat şi eu o bere, du­pă care, făcându-se seară, am invitat-o într-un club-pivniţă de pe Lipscani, unde se îmbăta lumea ieftin şi se as­culta rock. Pe la două noaptea ne pu­pam cu aplicaţie la o masă aflată-n pe­num­bră, iar o jumătate de oră mai târ­ziu descuiam uşa apartamentului meu.

A fost o noapte-dimineaţă teribilă. Alina era plină de energie, a vrut să ne-o tragem pe balcon, în cada de baie, pe co­­vor (aici a fost mai urât, s-a lăsat cu ju­lituri pe piele). Făcea amor cu atâta fre­ne­zie şi îşi dădea aşa de tare silinţa să se arate o maestră a amorului că mi se părea că vrea să demonstreze ceva. Ţin minte că a încercat să mă facă să utili­zăm o variantă dificilă a poziţiei 69, în urma căreia mi s-a pus un cârcel teribil, chiar dacă eram mult mai tânăr şi mai flexibil decât acum. Am decis să nu mai dormim, fiindcă ea îmi spusese că de la 10:00 de dimineaţă îi începe un seminar la care nu are cum să lipsească. Eu lu­cram pe atunci în redacţia unui săp­tă­mânal unde aveam program fle­xibil. Cu cât se lumina mai tare de ziuă, ob­ser­vam ceva schimbat în atitudinea ei. Eu eram entuziasmat de ce dom'şoară descoperisem şi îmi făceam planuri să ne mai vedem. Am băut o cafea pe la 8:00, ea fiind monosilabică şi eu volubil, o tot invitam să mergem undeva îm­preună în week-end, vreo două zile. Pe la 9:00 a început să se îmbrace. Când era gata împachetată şi încălţată a cu­vântat: „Trebuie să îţi spun ceva. Nu o să ne mai vedem niciodată. Am vrut doar să mă răzbun pe Randi. Atunci când tu învăţai ca un papagal pentru admitere, ei şi-o trăgeau. Am acceptat să o pun cu tine fiindcă rămăsese ca să mă răzbun, după mult timp, şi pe paraşuta care te lua de fraier şi pe porcul ăla, pe care chiar l-am iubit".

M-am prefăcut uşor supărat-ne­du­merit, ba chiar am înjurat-o niţel pe curva de Anda şi am condus-o pe blon­dă la uşă. Aşa s-a încheiat relaţia mea scurtă, dar fulminantă cu Alina. Am mai văzut-o de vreo două ori la Arhitectură, dar ne-am evitat reciproc. În schimb, i-am rămas recunoscător numitului Randi şi pseudoiubitei mele Anda. Fără aceşti eroi necunoscuţi probabil că n-aş fi petrecut o noapte foarte fructuoasă de amor.