Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe dl Condurăţeanu îl ştiţi. Un personaj nemaipomenit de cald, colegul nostru, căruia îi picură metaforele dintr-un stilou mult prea bine umplut atunci cînd nu se află la un taifas medical la televizor.
Pe dl Condurăţeanu îl ştiţi. Un personaj nemaipomenit de cald, colegul nostru, căruia îi picură metaforele dintr-un stilou mult prea bine umplut atunci cînd nu se află la un taifas medical la televizor. Ceea ce nu ştiţi este că dl Condurăţeanu este şi un foarte mare iubitor de cîini. A "înfiat" recent două jigodii aciuate pe lîngă postul de televiziune şi, cu ajutorul unei vînzătoare, la fel de inimoasă, reuşeşte să cumpere nişte parizer la preţ de fabrică. Cu parizerul tăiat felii-felii, dl Condurăţeanu dă fiecăruia, pe rînd, cîte o porţie de fericire. Azi aşa, mîine aşa, pînă cînd cîinii s-au mai întremat. În special ăla mai negru şi mai urît care, acum, o dată ce primeşte bucata de parizer, o dă jos, pentru a alerga la bucata de parizer a fostului coleg de suferinţă. I-o ia de la gură, după care se întoarce la bucăţica sa. Celălalt nu poate să se apere şi se uită cu ochi rotunzi, de cîine, către filantrop.
Dl Condurăţeanu este înnebunit: cum să rezolve el, pe loc, o problemă pe care, de la Revoluţie încoace, nu a putut-o rezolva nimeni. Ne referim, bineînţeles, la accesul la os.
