Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Intr-o nu foarte frumoasă dimineaţă de octombrie (10, să fim mai exacţi) am deschis televizorul şi am incremenit. Era EA. APOCALIPSA. Venise in sfărşit şi era transmisă live de Realitatea TV.
Intr-o nu foarte frumoasă dimineaţă de octombrie (10, să fim mai exacţi) am deschis televizorul şi am incremenit. Era EA. APOCALIPSA. Venise in sfărşit şi era transmisă live de Realitatea TV. Cea mai importantă ştire a dimineţii - aia cu care de obicei se deschide un jurnal - făcea referire la traficul infernal din capitală. Ambuteiaje, şoferi care urlă şi claxonează in trafic. Bătrăne insărcinate călcate pe trecerile de pietoni, aproape nimic nu lipsea din peisajul apocaliptic zugrăvit de Realitatea. Am inceput să fredonez piesa "Just a perfect day" şi mă intrebam dacă nu e cazul să urc la uscător şi să-mi umflu roţile la semicursiera abandonată, cumpărată de bunică-mea pe vremea lui nea Nicu. Mă găndeam să las maşina acasă şi să trec la două roţi dacă situaţia este atăt de gravă. Apoi, brusc, am realizat făcătura. Băieţii de la iRealitatea se plimbaseră cu maşina lui Videanu (şi cu Videanu la bord, of course), vreo căţiva kilometri prin Bucureşti. Ca să dea greutate demersului jurnalistic, au considerat că nu ar fi rău să bage nişte volţi in populaţie, aşa, de verificare. Mai mult, invitaseră (in trafic) şi o psiholoagă, care le spusese foarte cultă cum se enervează şoferii şi căt de rău ii afectează pe aceştia stresul. Profund. Foarte profund. Realitatea este dincolo de noi.
PS. In dimineaţa cu pricina am ajuns la serviciu in 35 de minute in loc de 45.
