Sa discutam! / Noroc c-avem glas sa putem vorbi

Cand ceva nu le convine, femeile simt nevoia sa traga barbatul la raspundere. Asa ca il provoaca la o discutie aprinsa, in care el se declara a priori invins.

Cand iubitul iti spune ca "n-a fost nimic", ca pe tine te iubeste si ca doar din cand in cand si din pura-ntamplare-ntamplatoare se mai nimereste in paturi straine atunci tu, initial distrusa, te refugiezi intr-o sesiune de barfa calmanta. Cand partenerele de bauta si tutun se-ndreapta fiecare spre casa si mai ales patul dumnealor cald, te trezesti din nou singura si parasita si realizezi subit ca tu esti de vina. Ca el are dreptate fara drept la replica in timp ce tu, vinovato, l-ai impins pe caile pacatului cu pisalogeala si pretentiile tale cu totul si cu totul deplasate, domnule!
Saracu’… pe buna dreptate c-a luat-o pe aratura!

IPOSTAZE ALE PENIBILULUI. Sunt momente cand realitatea se incapataneaza pur si simplu sa ne furnizeze cu darnicie numai motive de tulburari sentimentale, uneori extinse la nivel paroxistic. Bunaoara, zilele alea in care trebuie sa ne-aplecam pentru a ne aduna grijulii figura scursa pe podea de insatisfactie sau cand devine musai sa notam amarate pe telefonul mobil statia la care urmeaza sa eliberam autobuzul. Pentru ca altfel, visele cu ochii deschisi, in admiratia incontestabila a peisajului urban, sublim de altfel, cu asfalt ponosit, cersetori rupti in fund si florarese tuciurii, au toate sansele sa ne rapeasca complet vartejului cotidian.
Sau cand, dimpotriva, ferecam tastele marsave ale aceluiasi telefon mobil ori il deconectam pe ala de moda veche, cu receptoru’ infundat de-atata vorba lunga. Asta ca sa nu fim nevoite, in caz ca cineva e totusi interesat de existenta noastra, sa-l asasinam cu vocea pleostita si lipsa de inspiratie. Unde mai pui ca daca se-ntampla sa fie mama la telefon va trebui sa-i explicam cum ca frigiderul nu adaposteste inca excelentele preparate pe care ne-a-nvatat sa le gatim ci, dimpotriva, bate vantu’. In plus, astea sunt doar ipoteze. Cel mai probabil, la telefon e cineva care nu da doi bani pe existenta noastra. Are insa nevoie de ceva.
Si orice ar fi acel ceva, n-avem nici o dorinta sa i-l furnizam, in starea asta. Nu mai bine ascultam o Nana Mouskouri, tolanite cuminti in asternuturi, rostogolim pe gat continutul unui pahar de vin rosu, sanatos, umplem scrumiera si belim feminin ochii la Luna, doar doar o scapa vreun Luceafar, ceva?

PROBLEMA DE LARG INTERES. Totusi, nimic nu face cat o relatie construita sarguincios. Cu parintii, colegii, prietenii apropiati, cei mai putin apropiati, chiar cu aproape necunoscutii si, in cel mai sinistru caz, cu insasi Mama Omida. Treaba vine-asa: tu crezi ca te supara ceva. Sa zicem, o vorba de-a lui aruncata aiurea-n tramvai! Si-n loc sa gestionezi singurica criza, te-apuci si toci evenimentul cu primul venit. Si-l pui la curent, constiincioasa ca o scolarita, cu fiecare etapa. Sa fie omu’ familiar cu contextul in care a avut loc "discutia". Apoi, cuviincios cum te-a-nvatat mama acasa, ii ceri parerea. Da’ asa, martial si declarat patetic. Sa dai greutate momentului. Sa vada omu’ cat tii la opinia dumisale. Sa aiba si el impresia ca a facut o fapta remarcabila si cu folos.

PUZZLE. Ala zice-asa, ala zice invers. Bineinteles, al treilea rastoarna ambele teorii. Culmea e ca nici una nu se potriveste cu aia pe care ti-ai construit-o singura. Numa’ bine, ai ce face la noapte. Le pui cap la cap, le-nnozi, le deznozi, asa, ca pe un puzzle care e chiar viata ta sentimentala, bucatele-bucatele. Si daca problema ta era initial una mititica, apai acum a devenit una decisiva pentru "ce vrei sa faci mai departe".

El n-are habar de circuitele cerebrale cu care functionati tu si prietenii tai. Intre timp, juriul l-a condamnat deja. Iar tu anunti grav concluziile intelepte la care "s-a ajuns". Si ne mai miram dup-aia, ingenue ca niste copilite, ca-si iau talpasita…

SEXISME - Anushka

Judecati paralele Orice cearta care se respecta incepe cu banalul "trebuie sa avem o discutie". Evident, aici fata mizeaza pe bunul simt al partenerului cooptat in procesul de vorbarie, de la care asteapta sa priceapa ca nu se discuta despre bani, socri, concediu sau de-ale gurii. Aoleooo, maiculita, isi va zice el, pe buna dreptate. Da’ oare despre ce?! Adica… mai exista si alte subiecte in afara de astea? Demersul lui de interogatie dublata de mirare interioara e perfect justificat. Pentru ca neuronii lui sunt setati pe cu totul alt gen de activitati decat cele feminine. Noi nu vom recunoaste asta niciodata. Pentru ca vrem sa fim pe-acelasi picior de egalitate cu ei. Vrem cravata si job de lideri. Insa nu vrem sa batem covoare sau sa schimbam bujii. Si nici prin gand nu ne trece sa-nvatam asa ceva. In schimb, ei jar mananca daca-si imagineaza ca nu stau intepeniti pe-un scaun, timp in care "se discuta". Noi, fetele, trecem printr-o tragedie. Provocata, fireste, de nepasarea si lipsa lor de eleganta si noblete sufleteasca. Ei sunt badarani, bata-i-ar vina! Noi suntem delicate si fragile, pupa-ne-am sa ne pupam de dragute ce suntem! Drept care discutia nu poate fi amanata. Daca nu-i convine, sa-si caute alta. Oricum, la un moment dat il va convoca si ea la o "discutie". La sfarsit, rezultatul e unul singur. "S-a rezolvat, nu se poate." Vi se pare trist?! Sa nu vi se para, pentru ca discutia a mers!! Dragilor, scopul unei discutii exact asta e. Sa nu se ajunga la nici o concluzie. Pai ce-ar mai fi o discutie, daca am rezolva ceva cu ea?! Cu ce ne-am mai omori timpul si nervii? Nu-i pacat, daca tot e cineva obligat sa ne asculte cand ne-apuca pe noi, sa nu profitam de asta?