Secretarele lui Roosevelt

Preşedintele lasă amantei jumătate din avere. Al 32-lea preşedinte al Americii avea o afecţiune deosebită pentru secretare. Drăguţul de el, de altfel om amabil, educat şi cu suflet bun, probabil că se ataşase de meseria asta dintr-un fel de frustrare că, uite, el n-a putut s-o practice. Şi atunci şi-a zis că poate ar fi bine să se implice, indirect şi din afară.

LUCY, SECRETARA EI. Astfel şi-a început relaţia cu scumpa Lucy Page Mercer (foto stânga). Blondă cu ochii albaştri, presta muncă de asistentă secretarială pentru Eleanor, soţia lui Roosevelt. Probabil că fata simţea nevoia de instruire suplimentară şi atunci a acceptat bucuroasă propunerile de meditaţie venite din partea soţului şefei sale. Până la urmă, dacă stăm să ne gândim bine, cum putea să-l refuze pe însuşi Preşedintele? Practic, era chiar şeful ei.

Dânşii au fost foarte atenţi, astfel încât doamnei soţie de preşedinte nu i-a picat fisa prea repede. De fapt, a fost nevoie ca preşedintele să cadă la pat pentru ca ea, nevasta, să îi "desfacă" bagajele şi să dea peste, ptiu!, scrisori de amor între el şi scumpica de Lucy. Bine, istoria consemnează că Eleanor a "desfăcut" bagajele, dar eu aş zice, mai degrabă, dacă m-ar întreba cineva, că de fapt tipa mirosise ceva şi în fapt i-a răscolit prin chestii până a dat de dovezi. Fireşte însă, istoria nu mă întreabă pe mine, aşa că nu-mi dau cu presupusul.

Cert e că preşedintele şi cu Lucy n-au părut prea afectaţi de fulgerătoarea descoperire a doamnei soţii, astfel că şi-au văzut în tihnă de meditaţiile lor amoroase cam vreo 30 de ani. În vreme ce soţia, bosumflată, se zice că şi-ar fi mutat cuibul în colţul opus al casei, ca să nu mai fie chinuită de fantasmele infidelităţii soţului. Ce e însă şi mai ciudat e faptul că fiica preşedintelui, în perfectă cunoştinţă a situaţiei, o invita din când în când pe amantă pe la masă, să se-ntreţină şi ele ca fetele. Desigur, când doamna mamă era plecată. Ciudat, nu?

MISSY, SECRETARA LUI. Aşa că domnul Roosevelt, în cheful lui nemărginit de a lua parte, cumva, la viaţa de secretariat, i-a propus şi asistentei lui personale acelaşi tip de serviciu, respectiv meditaţiile în privat. Missy, senină, n-a stat pe gânduri şi a acceptat să întreţină cu preşedintele şi relaţii personale, pe lângă cele profesionale. Atât de dispusă a fost, încât s-a ţinut de el ca scaiul, în sensul că nu exista loc unde să fie prezent preşedintele şi doamna Missy să lipsească. De altfel, secretara n-a abdicat de la acest principiu al proximităţii nici atunci când preşedintele s-a îmbolnăvit de poliomielită. I-a stat la căpătâi în permanenţă şi i-a fost principalul sprijin în recuperare.

Istoria spune că Missy locuia cu familia, numai că, spre deosebire de soţia, Eleanor, ea avea dormitorul chiar lângă al amantului său. Mai mult, pentru nimeni nu mai constituia o surpriză să o găsească pe drăguţa de Missy în pijama, noaptea, în camera preşedintelui. Aşa zice istoria. Ce mă întreb eu este cine naiba avea treabă în camera preşedintelui noaptea, astfel încât acea sau acele persoane să poată atesta fără urmă de-ndoială că Missy chiar era prezentă acolo. Mă rog.

FILOSOFIE DE VIAŢĂ. "Nu e suficient să vrei – trebuie să te gândeşti bine ce vrei să faci cu lucrurile pe care le doreşti.” Aşa spunea preşedintele american Franklin Delano Roosevelt într-un celebru citat. În ce priveşte persoanele pe care acesta şi le dorea, se pare că nici nu-ncăpea dubiu asupra a ceea ce urma a face cu ele...

Averi

Oricum, se pare că această Missy şi-a făcut cu vârf şi-ndesat datoria faţă de Roosevelt, din toate punctele de vedere, căci acesta i-a lăsat prin testament jumătate din avere. Cum probabil blestemele- nfundate ale soţiei înşelate n-au dormit, biata Missy a murit înainte de vreme. Şi, mai ales, înainte să se bucure de pe urma averii lăsate de amant.