Suspans: Cadru sumbru - Ucigasi fara chip

In "Ucigasi fara chip" de Henning Mankell intalnim mai multe clisee din recuzita romanului politist (anchetatorul e bolnav, a divortat de curand, se mai si imbata ca sa uite de necazuri, consuma litri de cafea, mananca pe sponci si din pricina asta il doare stomacul, nu se intelege nici cu fata lui, tatal ii creeaza si el probleme, doarme pe apucate, fiind mereu obosit si visand la o vacanta care nu mai vine).

In "Ucigasi fara chip" de Henning Mankell intalnim mai multe clisee din recuzita romanului politist (anchetatorul e bolnav, a divortat de curand, se mai si imbata ca sa uite de necazuri, consuma litri de cafea, mananca pe sponci si din pricina asta il doare stomacul, nu se intelege nici cu fata lui, tatal ii creeaza si el probleme, doarme pe apucate, fiind mereu obosit si visand la o vacanta care nu mai vine). Dar aceste sabloane nu compromit valoarea cartii, dimpotriva, ne ingaduie accesul mai rapid intr-un univers familiar.

Totul porneste de la omorarea cu salbaticie a doi batrani fermieri. In aparenta, crimele n-au nici o explicatie. De elucidarea lor se ocupa inspectorul Kurt Wollander. Cu ajutorul colegilor sai el interogheaza martori, urmareste diverse piste care nu duc nicaieri, tine conferinte de presa pentru a informa opinia publica despre mersul cercetarilor, se supune calvarului de a intocmi rapoarte dupa rapoarte necesare sefilor. Actiunea se complica in momentul in care cativa rasisti incep sa se agite si omoara un refugiat somalez - in opinia lor, crimele au fost comise de unul dintre imigrantii veniti in numar coplesitor in Suedia si de aceea pun la cale represalii impotriva lor. Pe acesti ucigasi, Wollander ii prinde cu usurinta, insa ancheta principala bate pasul pe loc multe luni si de cateva ori e pe punctul de a fi abandonata. Dar cazul e rezolvat pana la urma, criminalii sunt prinsi - doi cehi cu antecedente penale in tara lor - care i-au omorat pe batrani pentru a-i jefui.

"Pentru mine, Henning Mankell este de departe cel mai bun scriitor de romane politiste din zilele noastre." Afirmatia ii apartine lui Michael Ondaatje, probabil un prieten al autorului. Nu subscriu la ea, dar nu pot sa nu remarc excelenta cunoastere din partea romancierului a rutinei muncii de politist, inventivitatea de care da dovada atunci cand imagineaza situatii imprevizibile, schitarea cu acuratete a psihologiei personajelor, unele dintre ele "sub pecetea tainei", si, mai ales, crearea unei atmosfere unice. Intamplarile din carte se petrec parca sub un urias clopot de sticla unde bantuie ninsori naprasnice sau ploile cad cu inversunare, astfel incat totul e apasator si sumbru, un cadru perfect adecvat pentru derularea unor fapte atroce.