Un sărut pe pleoapa toamnei

In perioada adolescenţei, nu ştie nimeni cu certitudine ce vrea şi nici cum să ceară.

S-au cunoscut in vremea cănd macii inroşeau lanurile de grău, s-au intălnit timid şi pănă la primul sărut au trecut căteva luni.

Ce vor bărbaţii

In perioada adolescenţei, nu ştie nimeni cu certitudine ce vrea şi nici cum să ceară.

S-au cunoscut in vremea cănd macii inroşeau lanurile de grău, s-au intălnit timid şi pănă la primul sărut au trecut căteva luni. Era septembrie... Un sărut cu lacrimi de toamnă pe pleoape pe care nici unul, nici altul nu l-au uitat. Se plimbau necontenit, iar fiecare clipă era petrecută impreună. Cimitirul le era parc, acolo era linişte, nu ii deranja nimeni. Ascultau poveşti din gura necuvăntătoarelor, măinile li se umpleau de liliac innebunit de dor, de narcise albe ca fulgii de nea şi de lalele pestriţe. Totul era pur, frumos, delicat. Iubirea lor a fost marcată de un eveniment neaşteptat. Ea era insărcinată şi inflorise precum liliacul pe care il adunaseră impreună in primăvară. El era ingrijorat pentru că starea ei era din ce in ce mai rea. Şi-au dat seama că ceva era in neregulă. La un control medical de rutină, ei i s-a făcut rău şi a pierdut copilul. A stat ceas de ceas lăngă ea, nu a părăsit-o nici o secundă. După două zile de spitalizare au plecat spre casă.

Pe drum, frunzele peste care văntul suflase toată noaptea aveau culori diferite, de la galben molatic pănă la rubiniu, ocru, maron şi roşu, cădeau supărate din pomii peste care se scuturaseră nori trişti. Pe o bancă, la căţiva metri de casă, s-au aşezat tulburaţi de pierderea atăt de grea. Dintr-o dată, pe faţa ei işi făcură loc două lacrimi grele ca plumbul, iar capul ei căzu pe genunchii lui. El o măngăia tandru, incercănd să o calmeze, insă orice incercare i-a fost zadarnică, tot ce trăiseră in două zile o copleşise. Toamna plăngea alături de ei, iar castanele de pe jos o priveau mirate. La o lună a venit despărţirea... Nu s-au mai văzut 13 ani, dar reintălnirea a fost tulburătoare. Amăndoi aveau copii, erau căsătoriţi... Se priveau plini de iubire, deşi trecuse atăt de mult timp. S-au iubit pănă cănd toamna a decis că vrea să plăngă iar, şi atunci s-au despărţit definitiv... Ea plecase intr-o lume mai liberă, dreaptă şi poate mai bună... Un zgomot de castane risipite neglijent pe pămănt il trezi din visare.