Unică pe culoarul unic. Pentru că merit!

02 Apr 2008 • 00:00

"Samit fericit!" Ajunge la toată lumea
Împrimăvăratul Bucureşti palpită. Inspiră/respiră mirosul aerului de NATO, acum în aprilie. Cireşi în floare îşi scutură ceremonios florile, cu predilecţie în momentele în care sirenele antemergatoare anunţă proximitatea coloanelor oficiale, cele mergătoare, doar pe culoarul unic. Tot atunci flutură şi drapelele, Şi nouă...

Străzile metropolei dâmboviţene s-au uimit de libertinajul ce-l pot oferi unui trafic restrâns probabil de numărul automobiliştilor care fac târâşuri pe duşumeaua apartamentului din proprietate, ferindu-se s-apară în vizorului lunetei ce le urmăreşte, aproape cu spirit voyeuristic, fereastra. Satelitaru' e la locul lui , nemuritor şi rece. Şi-l vede azi, şi-l vede mâne, şi-o să-l tot vadă pâna pe 4 aprilie, orele 24, când îşi va ocupa programul cu bruierea altor frevenţe de telefonie mobilă. Simţiţi-vă wireless!

Dimitrov. Liber. Verde. Foişorul de foc. Liber. Verde. Intersecţia cu Moşilor. Liber. Verde. Pe Eminescu, doar câteva maşini. Ok, oraşul asta devine dubios. Pe Dorobanţi nici un fund de j’de mii de euro de maşină parcată de-a latu’ străzii. Nici un Lamborghini pe contrasens. S-or fi inchis carciumile de fiţe cu ocazia summit-ului. Sau se vede treabă că aia cu Lamborghini sunt bugetari, elevi sau studenţi şi au liber cu ocazia flantantului eveniment. Uite şi Arcul de Triumf. Ok, asta începe să arate a Bucureşti. Din coada coloanei de maşini, mă uit cu jind spre Casa Presei, zisă şi Casa cu scântei, zisă şi clădire strategică aflată în vecinătate culoarului unic. Nu ne mişcăm. Din stânga vine aerul pur. Aerul măreţ. Aerul securisto-poliţienesco-jandarmerist al culoarului unic. Câţiva jandarmi rup atmosfera. Traversează, beau ceva din nişte sticle, pitiţi printre boscheţi. Deci culoarul ăsta unic se şi hidratează. Ete nişte motociclete cu girofar pe marele UNIC. Ete şi nişte BMW-uri sepepiste. Îmi creşte brusc inima la gândul că Bush o să treacă şi el pe Kiseleff şi o să facă şi maşina lui buf-buf, cum face şi maşina mea buf-buf, în fiecare seară de ne-summit, în gropile din asfalt şi capacele de canalizare rătăcite. "O să dăm în aceleaşi gropi ca preşedintele american!!!” – mă bucur eu. Maşina tace. Probabil pentru că e o maşină germană şi se ştie că de acolo vin anarhiştii ăia. Alde anti - NATO. "Eşti anti-NATO, Veve?”. Maşina tace în continuare, ceea ce aş face şi eu dacă nu mi-ar sufla în ceafă aerul culoarului unic. Coloana dă semne de mişcare. Şoferul autocarului din spate claxonează. Da, văd! Ne deplasăm cam 2 metri. Ne oprim cinci minute. Coloana se mişcă iar. Şoferul autocarului din spate claxonează. Daaaa, văăăăd. Am mai înaintat un metru. Ne oprim 10 minute. Iar un freamăt în coloană. Şoferul autocarului din spate claxonează. Văd, tâmpitule! Înaintăm alţi doi metri. Staţionăm alte 5 minute. Pe culoarul unic au început să se vânture maşini cu număr de corp diplomatic. Noi tot la staţionare. Şi iar la staţionare. Unde-s ţigările? Staţionăm. O să-mi ajungă până la Casa Presei? Staţionăm. Un freamăt. Şoferul autocarului din spate claxonează. Daaaaa, văăăăăd! Am mai înaintat 2-3 metri. Dintr-o maşină de pe banda alăturată, un grăsuţ cu ochelari, îmbrăcat la costum: "Mă scuzaţi, v-am văzut aşa în trafic şi mă gândeam... inofesiv...”... "Poftiiiiiim???” urlu eu, posesoare unei urechi nefuncţionabile şi a alteia ostenite de boxele din maşină. "Ziceam că de un suuuuc, inofensiv, aşa...”. "Bea apă dacă vrei ceva inofesiv!”. Soferul autocarului din spate claxonează. Coloana se mişcă la timp. Înaintăm o bucată mai măricică. Şi apoi staţionăm 10 minute. Şi mai staţionăm. Şi staţionăm. Iar freamăt uşurel. Şoferul autocarului din spate claxonează. "Dacă mai claxonează o dată, cobor din maşină, îi lipesc c...iele de claxon şi-mi sting ţigara de ce i-a mai rămas din ele”. Sms-ul se duce. Răspuns: "Ce creativ!”. Staţionăm şi staţionăm. Maşinile sepepiste trec pe culoarul unic. "Şi voi mai coborî şi ca să le bag steagurile NATO în cur ăstora de la SPP care zboară pe culoarul unic”.

În sfârşit, Casa Presei. Sufletul de blondă ascuns în şoferiţă din mine reţinuse că se poate tăia culoarul unic pe la Casa Presei. Greşeala mea! O iau spăşită spre Băneasa. Comunicare poliţist-blondă: "Eu la Casa Presei cum intru?”. Poliţistul” Păi n-aveţi voie să faceţi stânga aici!”. Mersi, foarte deştept. Până la pod la Băneasa am mai făcut un sfert de oră, timp în care am vorbit iar cu maşina despre cum am putea dărâma nişte bariere din alea şi să ne repezim şi să alergăm pe culoarul unic. Nouă comunicare poliţist-blondă: "Eu la Casa Presei cum intru?”. "Pe Aerogării!”. Bineînţeles că pe Aerogării! Dar care e aia? Sun coleg. "Faci dreapta la intersecţie, apoi stânga, apoi din nou stânga, o să ieşi perpendicular pe DN1, pe acolo te lasă să treci. Apoi faci şi tu stânga prin bălării”. Buuuuun aşa. Normal că Aerogării era sufocată şi am avut nevoie de bunăvoinţă unui poliţist (azi sunt din plin) ca să fac stânga şi să mă introduc în coloana salvatoare care are onoarea să taie DN1, zic şi culoar unic prin unele părţi. Apoi, prin bălării, m-am întors pe celălalt sens al DN1 şi am intrat la Casa Presei, după încă o comunicare cu spiritul poliţist prezent la colţ. Deci Dimitrov-Casa Presei = 110 de minute. Cred că şi dacă eram anarhistă ajungeam mai repede.

Dar inima mea bate pentru NATO. Aşa cum bate şi rezervorul maşinii. Şi acceleraţia. Până şi ştergătorul de la lunetă! Iar fluturii s-au strâns stol în stomac, pentru că peste câteva zile o să am onoarea să pot da cu maşina prin aceleaşi gropi care au cutremurat fluturii lui Putin şi a lui Bush şi le-au înfiorat lunetele.

Tăriceanu e emoţionat. Băuturile alcoolice preiau ideea şi se retrag timide de pe piaţa de desfacere din diferite zone sectorizate pe primari şi pe puterea lor de-a decide acolo. Nu care cumva să sărbătorim evenimentul!. Noroc de proviziile pentru Paşti! Ne place, mai vrem! Suntem şi noi, emoţionaţi! Hai "Happy Summit" la toata lumea...

Scăpaţi de grija accidentelor, pe care au avut bunavoinşa a le comite săptămâna trecută, dl Băsesci şi dl Geoană au fost trecuţi pe un al t culoar unic.