Evocand - cu smerenie - marii boieri romani

Excelentul gazetar si facator de publicatii care este dl Marius Tuca a avut inspirata idee de a dedica doua numere ale Editiei de Colectie unor mari si reprezentativi boieri romani.

SURPRIZE LAUDABILE

Toate bune si frumoase, numai ca s-au ivit o problemuta-doua. Genericul Marii boieri ai Romaniei este excesiv, fiindca nu doar cele 15 exemplare ilustre selectate insumeaza marii boieri (fie si ai Romaniei). Mai sunt zeci, poate chiar sute de astfel de ilustri boieri, vitregiti nemeritat prin exclusivismul redactiei Editiei de Colectie. In orice caz, situatia creata va obliga, dle Marius Tuca, sa bisati in idem si sa mai dedicati editii de colectie altor mari boieri romani.

Si-ar mai fi ceva: se precizeaza, tot in titlul generic, ai Romaniei. Cum Buzestii, Corvinestii, Hurmuzachestii, vornicul Motoc, Filipescu-Vulpe, Costache Conachi ori Manolache Balaceanu au trait in epoci istorice in care Romania era doar virtuala, un vis de implinit..., se cuvenea ca titlul potrivit pentru generic sa fi fost Mari boieri romani.

Peste toate ramane, totusi, rezultatul de ansamblu, care este de-a dreptul remarcabil. Felicitari deci pentru gand si fapta, cu care marturisim ca ne simtim solidari.

Altceva ne-a produs o dezamagitoare impresie in unul dintre numerele de colectie cu pricina. Si cum observatiile noastre critice se refera la "marele boier" Constantin Argetoianu, am socotit de a noastra datorie sa intervenim, fiindca - nu-i asa?

IN ISTORIE, IGNORANTA NU ESTE UN MOTIV

Din aceste considerente, ne permitem sa facem urmatoarele rectificari la materialul abundent din Editia de Colectie:

1 In diplomatie, C. Argetoianu n-a functionat doar la Roma, Viena si Paris - ci si la Constantinopol (in doua randuri, 1898, 1903-1904), Sankt Petersburg (1908-1909);

2 Constantin Argetoianu n-a ramas vaduv dupa contesa Talievici (din Banat), ci a divortat de aceasta in momentul in care a trecut din diplomatie in politica; fosta sotie n-a dorit sa revina in Romania, a ramas la Viena, unde a si murit, in anii ’40.

S-a recasatorit, intr-adevar, Conu Costica, dar nu "dupa decesul primei sotii", ci in anul 1928, cu Valentina (nascuta Boamba) Lahovari, pe care a divortat-o de sotul ei, Filip, cu care avea deja doi copii;

3 Datele confuze si aproximative despre demnitatile de stat si guvernamentale ale lui C. Argetoianu trebuie corectate in felul urmator: La Justitie, titular (29 ianuarie-27 februarie 1918), ad-interim (13-30 martie 1920); la Finante, titular (13 martie-13 iunie 1920, 18 aprilie 1931-31 mai 1932); la Interne, titular (13 iunie 1920-13 decembrie 1921), ad-interim (7 mai 1931-5 iunie 1932); la Externe, ad-interim (in doua randuri, 15 septembrie-9 noiembrie 1928), 18-27 aprilie 1932), titular (28 iunie-4 iulie 1940). Prim-ministru: (28 septembrie-23 noiembrie 1939);

4 Consilier Regal a fost numit la 30 martie 1938, nu cum eronat s-a scris - "din 28 iunie 1940";

5 Presedinte al Senatului Romaniei a fost ales la 15 iunie 1939 - nu "din iunie 1940";

6 Data mortii lui Const. Argetoianu se cunoaste cu precizie doar de cei bine informati: 6 februarie 1955;

7 "Memoriile fluviu", de care se face vorbire in Editia de Colectie, nu cuprind doar "perioada 1930-1940", ci una mult-mult mai intinsa: 1871-1945; Memorii pana in 1934 si de aici inainte Insemnari Zilnice; 8Parcursul sinuos al manuscriselor argetoiene este astazi descifrat. Nu este nevoie sa-i mai incalceasca oarescine cararile.

O mica parte din manuscrise si copii dactilo din anii 1888-1940 au fost depuse de autor in custodia Bibliotecii Academiei Romane, in februarie 1948. Cea mai mare parte a manuscriselor a fost vanduta Arhivei CC al PCR, de catre un om de casa, Filkenstein, al lui Argetoianu.

Manuscrisele din anii 1942-1943 au ramas la domiciliu dupa arestarea autorului lor; au fost mai tarziu aiurea instrainate de catre pictorul Henri Catargi - devenit sot al Valentinei Boamba-Lahovari-Argetoianu. Pe acele timpuri existau si la Arhivele Statului cateva dosare cu copii dactilo de pe putine texte memorialistice argetoiene.

In anii 1975-1980 (nu "in 1957-58"), ecoul intarziat starnit de publicarea unor fragmente in revista Magazin istoric l-a decis pe Nicolae Ceausescu sa ceara dactilografierea sau redactilografierea memoriilor si insemnarilor zilnice in tomuri de sine statatoare.

Afland conducerea Arhivei CC al PCR ca la Biblioteca Academiei Romane s-ar afla manuscrisele lipsa din scrierile politice ale lui Argetoianu, s-a intervenit in forta: s-au spart incuietorile sef-urilor, s-au luat toate documentele lasate candva in custodie si s-au depozitat in Arhiva CC al PCR.

Aceeasi soarta au avut-o si putinele texte existente la Arhivele Statului.
Din toate acele manuscrise si copii dactilo s-a alcatuit seria volumelor legate in piele, care se gaseau in biblioteca din Cabinetul I in zilele si noptile lui decembrie 1989.

Arhiva fostului CC al PCR a fost transportata la Pitesti, descarcata cam de-a valma in depozitele Arhivelor Militare de acolo.

Intre timp, fondurile Arhivei CC al PCR au fost preluate de Arhivele Nationale, inclusiv textele manuscrise sau numai dactilo ale memoriilor si insemnarilor zilnice atat de cutreierate. Simplu, nu?

9 Cum spuneam, in numerele de inceput ale revistei Magazin istoric au fost tiparite fragmente din Memoriile lui Constantin Argetoianu. A fost un real succes editorial, incat serialul a fost stopat din dispozitia conducerii superioare de partid.

De retinut ca textele selectate pentru publicarea in revista nu "puneau in lumina defavorabila boierimea tarii". Acele texte, si astazi de consultat in colectiile Magazinului istoric, vizau in special culisele din viata Familiei Regale, atat de savuros redate de memorialist si gustate de publicul cititor;

10 Mosia Breasta, cu toate ale ei, a fost la origini a Argetoienilor. Prin casatorii succesive a trecut la Bengesti, de la acestia la Oteteleseni, pentru ca in cele din urma sa revina in posesia Argetoienilor, o data cu casatoria Constantei Otetelesanu cu Ion Argetoianu - parintii scriitorului politic. Prin urmare, criptele din cavoul familiei, de la Breasta, reprezinta pe Ion si Constanta, ale caror morminte au fost zidite acolo, precum si cripta ce insemna locul de veci pentru fiul lor, ale carui oase, din nefericire, zac nestiute in campul Sighetului Marmatiei. Bengestii apar doar intre ctitorii bisericii vecine cu cavoul;

11 In principal, nu "dupa acordul de la Yalta a fost Romania data pe mana rusilor" - , ci prin "Acordul de procentaj", stabilit de Churchill si Stalin la Moscova, 9 octombrie 1944;

12 Actuala cladire, in care isi afla sediul Primaria Breasta - Dolj, a fost initial construita de Argetoieni ca local pentru Dispensarul Medical donat consatenilor. In anii "puterii populare" i s-a schimbat destinatia...

Stim, se va spune ca s-a dorit consultarea noastra, dar nu s-a putut obtine pe de-a-ntregul si in timp util. In fond nici nu era necesara. Ar fi fost suficienta consultarea cu atentie a prefetelor, postfetelor si notelor editorului scrierilor politice argetoiene!

Ne oprim aici. Pe vremuri (nu mai stim daca si astazi) in templele si muzeele lumii se intra cu incaltari speciale, de protectie. Este de dorit ca nici peste "suma vietii noastre" - care este Istoria - sa nu navetam cu bocancii igorantei.

Cu intelegere si drag, al dumneavoastra Stelian Neagoe

P.S. Profitam de imprejurare pentru a face modeste observatii unui alt "atelier de lucru" pastorit de dl Marius Tuca.

Doamnele, domnisoarele si domnii din departamentul "Istorie recenta" al Jurnalului National cam de multicel timp se straduiesc din rasputeri - de doua ori pe saptamana - sa intoarca pe fata (pe platite sau pe bune - cum se mai spune in popor) o istorie scrisa candva pe dos. Ambitii mari cu mijloace putine. Incercarea este salutara, in sine, si ar fi si mai binevenita daca, luati de val, artizanii n-ar arunca - din cand in cand - pe piata presei libere unele informatii fanteziste, incorecte chiar. Cum ar fi doua dintre cele mai "recente": enormitatea cu falsificarea ziarului Romania Libera; atribuirea lui Ion Antonescu a unei afirmatii de trista celebritate, rostita in sedinta Consiliului de Ministri din 8 iulie 1941 (unde, fie vorba intre noi, Conducatorul Statului nici n-a participat), care afirmatie apartine de fapt lui Mihai Antonescu.

Colectia reala, "nefalsificata", a Romaniei Libere exista in fondurile arhivelor si bibliotecilor centrale, poate fi consultata cu folos de cei fara idei preconcepute.

Maresalul Antonescu a fost o data, demult, asasinat prin impuscare, sa nu se mai traga cu gloante oarbe asupra memoriei sale si asa destul de ravasita in timpul din urma.

Am tinut sa avem aceasta inofensiva interventie numai si numai din respect pentru comentatorii si consumatorii de istorie. (S.N.)