Generalul Florescu a mărturisit şi el că vrea să-şi dea demisia

Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (142)
Vineri, 5 iunie
Telegramele de ieri seară şi de azi dimineaţă ne aduc ştiri de noi atacuri masive aeriene asupra văii Ruhrului şi a regiunii Bremen. Englezii ar fi venit de astă dată cu 300 de avioane, numai. Deşi mărturisite, pierderile de oameni şi pagubele în material trebuie să fie mari... La rândul lor, nemţii au atacat cu forţe compacte regiunea de sud a Angliei, şi pretind că au distrus Baza Navală Poole...

Şi englezii şi germanii, luptă acum în aer cu aparate noi. Germanii au lansat tipurile “Focke-Wulf 190” şi “Messerschmidt 109”, de vânătoare, caracterizate printr-o mare viteză, cu mult superioară celor mai repezi avioane britanice. Englezii au pus în linie tipul “Allround Aeroplane”, avion de vânătoare mai puţin repede ca tipurile germane precizate dar de o extraordinară supleţe de manevră, recunoscută şi de germani.
Aceştia pretind totuşi că noile lor avioane sunt superioare celor engleze, viteza lor enormă permiţându-le iniţiativa luptelor şi dându-le
posibilitatea să scape în cazul când ar fi covârşite în luptă de forţe superioare. Şi ca dovadă de superioritatea lor, nemţii dau următoarele
cifre: de la 21 mai la 1 iunie au doborât 318 avioane britanice şi n-au pierdut decât 51.

În China japonezii au concentrat toate forţele lor împotriva lui Ciang-Kai-Shek, care, nemaiputând fi ravitaliat nici de englezi, nici de
americani, nici de ruşi se găseşte într-o situaţie din ce în ce mai critică.
Japonezii înaintează concentric, spre Ciung-King, de la sud, de la est şi de la nord. În anii care au precedat războiul actual, japonezii au cucerit toată partea de nord a Chinei până la o linie ce trece mai la sud de Hanken şi de Shanghai. Acest vast teritoriu, în suprafaţă de 1 300 000 kilometri pătraţi cu o populaţie de circa 190 de milioane de suflete,
n-a fost anexat nici Japoniei, nici Manciuko-ului — ci organizat într-un Stat independent, cu un Guvern chinezesc la Nanking, Guvern cu care Japonia a încheiat o convenţie politică, economică şi militară. De fapt, acest Stat chinezesc independent este sub protectoratul japonez. China de Sud şi de Est, rămasă în afară de influenţa japoneză nu constituie un Stat unitar, ci se află descompusă în mai multe “stăpâniri” anarhice, ce se duşmănesc între ele şi printre care s-a ridicat, organizată, numai China lui Ciang-Kai-Shek. Japonezii nu se gândesc să cucerească această Chină haotică, imensitate de 5 700 000 kilometri pătraţi cu peste 300 milioane de suflete — ci numai să pună puţină ordine între generalii ce se războiesc şi să-şi deschidă un câmp de activitate economică... Greu va fi să răpună pe Ciang-Kai-Shek; cu ceilalţi va sfârşi repede...
În Libia luptele continuă... Comunicatele germane, şi până la un punct şi cele italiene, sunt sobre. De o parte şi de alta a frontului se pretind succese: ieri, axiştii au anunţat distrugerea a două brigade britanice şi capturări de material şi de oameni, însemnate...
_____
Am comis o nedreptate faţă de Statele Unite, acuzându-le ieri de ignoranţă, fiindcă au delarat război Bulgariei, putere neutră ce nu se află în război cu nimeni, şi socotind că au confundat Bulgaria cu Slovacia.
Ignorant am fost eu, sau mai exact uituc. Căci Bulgaria, semnatară a Pactului Tripartit, a declarat, ea, război Statelor Unite, în decembrie trecut... Am pierdut din vedere acest gest fără consecinţe, şi nu mi-am dat seamă că Bulgaria, care n-a tras un foc de puşcă — e totuşi în război cu Statele Unite de şase luni!!! Trăim vremuri bemaipomenite, în care tragicul se împleteşte cu comicul... Fac amendă onorabilă d-lui Roosevelt!
_____
Heydrich a murit de pe urma rănilor sale... În Germania nu se face poporul ceh responsabil de acest asasinat, pus în întregime în sarcina englezilor şi a lui Beneş. E mai politic aşa... Nenorocitul de Hacha a trimis lui Hitler o telegramă de condoleanţe care va rămâne ca o pată în istoria poporului ceh... Are şi slugărnicia o limită, dincolo de care nici cei mai păcătoşi n-au trecut până acum.
Heydrich a fost un zbir de o îngrozitoare ferocitate. Aşa e şi succesorul său... O va păţi şi el.
Ciudată compensaţie: cam în acelaşi timp cu Heydrich, a căzut în Egipt sub gloanţele naţionaliştilor zbirul englez Monckton “şeful propagandei britanice” în Orientul Apropiat. Îndeletnicirile poliţieneşti au devenit periculoase — indiferent de stăpânii în slujba cărora se
lucrează...
_____
Cu prilejul aniversării lui Mannerheim (75 de ani) Hitler însoţit de mareşalul Keitel a făcut o vizită la Marele Cartier finlandez. Cu acest prilej, Mareşalul Mannerheim a fost decorat cu Marea Cruce de Aur a “Vulturului German”. Antonescu, care n-a primit încă vizita Führerului, trebuie să crape de necaz. E drept că n-are încă 75 de ani, şi nu e nici baron!
_____
Dl rector Horia Hulubei a ţinut o conferinţă la Zürich. Universitatea locală l-a primit cu mari onoruri şi i-a dat un banchet. Ne afirmăm pe toate terenurile. Am început, acum 50 de ani cu exportul damelor, şi terminăm cu al profesorilor... Era mai bine acum 50 de ani!
_____
Madagascarul francez rezistă încă englezilor. Cele mai multe porturi şi cea mai mare întindere a insulei sunt apărate încă de trupele franţuzeşti şi indigene, cu îndârjire. Pare că francezii au putut trimite ceva aviaţie în ajutorul coloniei lor...
_____
Peste matrapazlâcurile de la Banca Naţională s-a întins muşamaua... Ca să scape pe Teodorescu şi pe Romniceanu, stăpânirea a renunţat la darea lui Cantuniari în judecată şi s-a mulţumit cu demisia lui... I s-au dat şi parale ca să tacă! Se zice că vor demisiona peste câtva timp şi ceilalţi doi pungaşi... M-ar mira! Vom vedea...
_____
Regimul e în plină anarhie, şi toată lumea a scârbită de Antoneşti.
La Telefoane nu mai merge nimic, şi Mareş, întâlnit ieri, îmi spunea că vrea să plece din fruntea Consiliului de Administraţie, căci toată lumea îşi face de cap. În fiecare zi i se numeşte o comisie, şi se încurcă în ele.
La Primăria Bucureştiului, generalul Florescu a mărturisit şi el că vrea să-şi dea demisia: aproape zilnic mareşalul Antonescu îl cheamă, urlă la el şi îi dă ordine alandala. Buşilă ne povestea că nimic nu se mai poate lucra în Consiliul de Miniştri, unde dosarele stau grămadă: în fiecare şedinţă, care ţine 4 ceasuri, Ică vorbeşte 2 şi 1/2 şi nu mai rămâne timp pentru afacerile cele mai urgente... Dacă şi Buşilă s-a revoltat, trebuie să fie lată rău! În învăţământ, noua lege a învăţământului superior a încurcat toată lumea; în administraţie nu mai ştie nimeni încotro să o apuce — în armată, nemulţumiri mari, mari de tot... Antoneştii au ajuns odioşi lumii întregi! Până şi nemţilor...
_____