Mussolini joaca teatru - Anul 1940, vazut de un mare om politic

Stirile de pe frontul francez, intrucatva contradictorii, dar cu date, de o parte si de alta, ce se pot imbina, inseamna o lupta lenta, dar continua inaintare a nemtilor.

Constantin Argetoianu

Aliati "nebeligeranti"

9 IUNIE Stirile de pe frontul francez, intrucatva contradictorii, dar cu date, de o parte si de alta, ce se pot imbina, inseamna o lupta lenta, dar continua inaintare a nemtilor. Francezii declara ca rezista, dar marturisesc "retrageri strategice". Se pare ca cea mai ingrozitoare batalie din toate timpurile s-a dat ieri si alaltaieri intre Bresle si Oise, unde germanii au aruncat 20 de divizii proaspete si 4.000 de tancuri… Francezii pretind ca frontul lor n-a fost strapuns, dar ca a trebuit sa se reconstituie mai inapoi… Afara de o minune, o redresare franceza nu mai e posibila, mai ales daca va intra si Italia in foc…

Toate actele Guvernului italian sunt de asa natura, incat intrarea Italiei in razboi pare sigura. Daca totusi amicul Mussolini joaca teatru, cum cred multi si cum mai cred inca si eu, cu toata evidenta contrara - atunci il joaca de minune. Astfel Ciano i-a chemat pe FranIois Poncet si pe ambasadorul Angliei si le-a spus ca Italia de fapt se considera in stare de razboi si ca probabil are cinstea sa-i vada pentru ultima oara (FranIois Poncet a povestit lui Bossy aceasta intrevedere, Bossy a telegrafiat stirea la Externe si Tatarescu mi-a spus-o mie). Cu toata precizia acestei declaratii, reprezentantii Frantei si Angliei sunt inca la Roma… Pe de alta parte, la Paris (telegrama Franasovici), ambasadorul italian Guariglia si-a facut cuferele si asteapta ora plecarii…

Trimiterea quasi ilimitata de material de razboi aliatilor, din partea Statelor Unite, a fost primita foarte favorabil de opinia publica americana. Presa de peste Ocean incepe sa scrie ca SUA nu sunt neutre, ci aliate nebeligerante ale Angliei si Frantei. Daca Franta ar putea tine numai sase luni, America intra in razboi, cum o fi reales Roosevelt. Dar credinta e ca nu va putea tine…

Demisia ducelui de Windsor din postul ce ocupa de ofiter de legatura se dezminte oficial. Ducele e cu armatele franceze pe front…

Paul Reynaud a chemat pe Franasovici si i-a vorbit de sus. I-a spus ca e treaba Regelui si a Guvernului roman sa dea sau sa nu dea Germaniei benzina si mancare - o chestiune in care Franta n-are calitate sa se amestece - , dar ca campania sistematica ce s-a intreprins pentru distrugerea influentei franceze asupra opiniei publice romanesti, campanie ce n-are scuza necesitatilor de aparare a existentei statului roman - e o infamie. Guvernul francez face Guvernul roman raspunzator de aceasta actiune… Saracii francezi… nu vad ei in ce hal au ajuns, si le mai vine sa ameninte?

Zece ani de domnie carlista

Regele Carol al II-lea, in mijlocul Guvernului prezidat de mitropolitul Miron Cristea

Ziua de 8 iunie s-a petrecut ieri in relativa liniste. Dimineata am avut Te Deum la Patriarhie. La ora 12:50 am fost la Palat sa prezentam felicitari Majestatii Sale: Consilierii regali (lipseau Iorga, Cuza si Vaitoianu), Guvernul, inaltul comandament. Tatarescu a tinut o cuvantare din care parea sa rezulte ca Romania a fost creata in ultimii zece ani, cuvantare banala si recitata cu glas de trambitas, dupa obiceiul delincventului… A vorbit scurt si frumos si generalul Ilcus - Guvernul a oferit Regelui un cap de Christ zice-se de Greco (?), iar ostirea, un buzdugan de aur, oribil ca toate buzduganele romanesti. Suveranul a raspuns prin cateva cuvinte, ne-a strans mana si am coborat cu totii la masa. Masa infecta. Carnea era asa de tare, incat nici n-am putut sa musc in ea. Pentru prima data, Regele si Voievodul au aparut cu Marele Coloan al Ordinului de Hohenzollern, cu atat mai batator la ochi, cu cat tinuta era de serviciu, fara decoratii. Bloncos si urat, colanul nemtesc se lafaia pe pieptul odraslelor de la Sigmaringen ca un omagiu departat adus tancurilor germane din Flandra si Artois… Aceasta delicata atentie n-a fost remarcata decat de cativa initiati, care cunosteau ordinul…

La masa a asistat si Regina Elisabeta, cu Scanavi, care poarta acum uniforma Curtii…

Dupa masa, Regele si Elisabeta au facut cerc si ne-au tinut pana la ora 4.

Elisabeta mi-a spus cu multumire ca nemtii au recunoscut arhiducelui Anton calitatea de "erzherzog von Oesterrich" (arhiduce al Austriei) si-l trateaza in consecinta. Nu mai e "gefreiter Anton Habsburg" (caporalul Anton Habsburg) si aruncat intr-un tanc… O politeta a lui Hitler pentru Regele Carol. Din acest punct de vedere, m-a bucurat…

Elisabeta mi-a parut foarte impacata cu o victorie germana… Mi-am adus aminte de vremea cand urla pe ulitele Iasiului, in ianuarie 1918, pentru Franta si pentru Misiunea franceza…

Ileana, cu copiii, vine sa se instaleze la Banloc… "Sa mai manance si ea", a incheiat Elisabeta.

Cu Regele am vorbit numai politica externa. Vede si el cu parere de rau cum se prabusesc aliatii si pare convins ca trebuie sa ne intelegem cu nemtii, cu italienii, cu rusii… Eu i-am spus raspicat: "Sire, nu mai putem sta cu fundul pe doua scaune…". E de acord. In ce priveste pe rusi, mi-a confirmat ca ne trimit un ministru. El ar vrea sa trimita la Moscova pe Gafencu, dar nu imediat, fiindca acum nimeni nu poate vorbi, nu cu Stalin, dar nici macar cu Molotov. Nu primeste decat pe Schulemburg si pe ambasadorul Statelor Unite. "Trebuie intai sa deschidem usa, sper ca noul ministru sovietic sau nemtii ne vor ajuta, dupa ce usa va fi intredeschisa, voi trimite pe Gafencu - am vorbit deja cu el…". Din cuvintele Regelui trebuie sa conchid ca Gafencu nu mai merge la Ankara. Atunci, acolo Crutescu. Regele m-a intrebat daca am vazut pe Puricelli (a sosit vineri seara). Cum nu-l vazusem ieri-dimineata decat un moment (abia aseara la Tatarescu am stat mai mult de vorba cu el), i-am spus ca l-am zarit, ca i-am strans mana, dar ca n-am vorbit cu el. Pe Puricelli, Regele il va vedea maine…

Puricelli, nu stii nimic!…

Puricelli mi-a facut ieri-dimineata o vizita si am stat cu el mai mult de vorba, seara, la Tatarescu. Primul-ministru a dat in cinstea italianului o masa fara dame, la care in afara de mine mai poftise pe Ghigi, pe Cancicov, pe Gigurtu, pe Christu, pe Macovei, pe Giurescu, pe Gafencu, pe Al. Creteanu, pe Soneriu. Masa buna, excelenta.

Ce bine am facut ca n-am chemat eu pe Puricelli, ca am prevenit pe Tatarescu ca nu mai era atat de influent ca mai inainte, ca i-am sfatuit sa-l cheme ei, prin Bossy! Amicul meu Puricelli mi-a dat de data asta o mare deceptie. Nu stie nimic si ma intreaba pe mine despre ce va face Italia! El crede ca Italia nu va intra in razboi, ar fi prea rusinos, asa ceva ar putea sa o faca un Farinacci, nu un Mussolini! Nimeni afara de Mussolini, de Rege, poate de Ciano si de principele de Piemont nu stie ce ne va aduce ziua de maine! Dar de Italia, de noi Puricelli nici nu vrea sa vorbeasca; are o idee fixa, sa scape Franta! E mult mai impresionant, mai prapadit decat toti francezii pe care i-am vazut! Daca ar fi el insusi francez, nu s-ar putea infatisa altfel… Imi strangea mana, se uita in ochii mei, si buzele tremurand imi susurau: "Spune-mi, ce putem face pentru Franta? N-ar putea face ceva Regele Carol? E prea tarziu, e prea tarziu!". Noi l-am chemat sa vorbim despre afacerile noastre si ale Italiei - el ii da zor cu Franta! Despre misiunea care l-a facut sa intarzie, despre ce i-a spus Ciano sau Mussolini - nimic! Poate e si asta un actor si nu se va deschide putin decat maine cu Regele!

Tatarescu, Gafencu si nemtii

Ieri la Palat si seara la el, am stat mult de vorba cu Tatarescu. S-a dat cu nemtii pana in gat: "Mi se rupe inima de francezi. Au fost prosti, englezii n-au facut nimic ca sa intampine razboiul. Razboiul l-au castigat nemtii. Trebuie sa ne salvam tara…".

E convins ca e foarte bine vazut de nemti (!), ca a ajuns sa aiba increderea lor (!); le-a dat 2.000.000 tone de petrol pe an in loc de 1.300.000, cat ne obligau conventiile, le-a dat tot ce au cerut, le-a dat pe Gigurtu! Se crede stapan pe situatie, e plin de nadejde, dar si de teama. Aducandu-mi aminte ca-mi spusese la Paris ca nu se teme atat de razboi, cat de masa verde, de conferinta de pace, l-am felicitat ca a scapat de aceasta grija, precizand: "Acum nu se va mai discuta la masa verde, acum va veni randul dictatului lui Hitler…" - "Te inseli - a replicat el - , sunt pozitiv informat ca Schacht pregateste un statut economic, social si politic al Europei care va fi discutat si se prepara chiar la Berlin 80 de apartamente pentru delegatii diferitelor puteri…!".

Si Gafencu e convins ca e om de incredere al nemtilor. Cu trei zile inainte de a fi "demisionat", a venit la varul sau Lupu Kostaki si i-a spus: "Je crois que je suis sympathique aux allemands!" (cred ca sunt simpatic nemtilor).

Serbarea "Restauratiei" a avut o presa buna in strainatate. Activitatea Regelui Carol a fost laudata pretutindeni. Am ajuns si noi tara importanta… pe hartie, pe hartia de maculatura!

Presimtisem dezastrul

Ieri la masa, la Palat, Victor Antonescu a povestit o anecdota nostima despre Clemenceau. Tigrul "s-a tinut" o viata cu Madame d’Aulnay. Cu timpul au imbatranit cu totii si Clemenceau si M-me d’Aulnay, si d’Aulnay. Acesta, dupa ce a fost scos la pensie (in cele din urma fusese ambasador la Berna), a murit. Ca sa-l incurce, un adversar politic a intrebat pe Clemenceau ce zicea despre aceasta moarte. Dar Clemenceau a raspuns imediat: "Oh, moi, il y a longtemps que j’avais mis non drapeau en berne!". Autentic

10 IUNIE. Telepatie. Ieri, toata ziua am fost deprimat ca niciodata, fara nici un motiv fizic sau moral, caci ca sanatate ma simteam bine, iar ca stare sufleteasca ar fi trebuit sa ma simt vesel, deoarece mi-am petrecut vremea printre tineri, la doua nunti. Tocmai seara am avut explicatia starii mele. Eram la masa la Gigurtu - a dat si el o masa in cinstea lui Puricelli! - , cand a venit feciorul sa cheme pe Urdareanu la telefon. Dupa cateva minute, favoritul Regelui s-a inapoiat si cu mutra lui de cioclu ne-a spus: "A inceput evacuarea Parisului. Cei de la Quai d’Orsay au si plecat. A inceput exodul corpului diplomatic. Franasovici pleaca inca in seara asta… Nemtii inainteaza si sunt aproape de Rouen…". Am tacut toti 12 cati eram; ne-a trecut pe toti un fior rece - numai Gigurtu ranjea ca un bou. Am priceput si rostul depresiunii mele; presimtisem dezastrul…

Sambata si ieri, atacul nemtilor s-a intins pe tot frontul. Au aruncat 100 de divizii in lupta si care si avioane, si iar care… Francezii nu mai pot tine piept si dau inapoi, dar in ordine. Probabil ca Parisul va fi ocupat pana in cateva zile…

Weygand a dat un ordin de zi plin de demnitate, dar printre fiecare linie se citeste disperarea…

Parisul meu, Parisul meu! Doamne, de ce m-ai invrednicit sa vad aceasta rusine si aceasta infamie?

Mascaltonii continua sa se ratoiasca, sa ameninte, sa anunte intrarea lor in razboi - dar nu misca. Le trebuie un cadavru, ca sa se arunce pe el, ca hienele? Deocamdata isi complecteaza dosarele si scriu despre pierderile suferite de tara lor din cauza blocadei. Daca intrarea italienilor in razboi ar putea determina pacea cu Franta, as dori sa-i vad intrati mai iute. N-am nici o mila de englezi: tot ce se intampla e vina lor, ei au sabotat pacea din 1919, dupa ce Germania fusese ingenuncheata, ei au permis lui Hitler sa se inarmeze, ei au stat cu bratele incrucisate si n-au construit nici avioane, nici tancuri, cand ar fi putut sa aiba de zece ori mai multe ca Germania. Dar de Franta mi se rupe inima. Cine a zis "orice om civilizat are doua patrii, pe a sa si Franta" a avut dreptate. O simt acum…