Blestemul Hemingway

Influenţă nefastă. In timp ce sinuciga-şii obişnuiţi par inspiraţi de gesturile unor personalităţi, urmaşii celor din urmă par mai vulnerabili la "Efectul imitaţiei". Văduva lui Amschel, Anita, a repetat "clişeul"Â in aproape toate cazurile de rudelor victimelor: faptul că moartea a fost "total neaşteptată, iar familia - şocată şi devastată".

Evenimentul e urmat, prin "contaminare comportamentală", de alte decese, sinucideri şi crime, intr-un ciclu regulat şi previzibil. Deprinderile şi puterea de transformare se pot dovedi mai puternice decăt moştenirea biologică, "Blestemul Hemingway" fiind un exemplu in acest sens. Ernest Hemingway, laureat al Premiului Pulitzer şi al Premiului Nobel, a scris multe capodopere. Tatăl său şi alte două rude s-au sinucis, zvonuri legate de un "blestem" fiind vehiculate tot mai des. In timp ce mama sa ii pregătea lui Ernest tortul pentru aniversarea a 21 de ani, a pus in mijlocul blatului… pistolul cu care se sinucisese tatăl lui. O altă variantă legată de moştenirea armei susţine că tatăl scriitorului s-a sinucis in ziua in care fiul său implinea 26 de ani. Ernest i-a cerut fratelui său arma cu care se impuşcase părintele lor şi a decis să apeleze la acelaşi procedeu, punăndu-şi capăt zilelor la 2 iulie 1961. Nepoata scriitorului, actriţa Margaux, s-a sinucis la 41 de ani, in ajunul zilei in care se implineau 35 de ani de la moartea bunicului ei. Cadavrul a fost descoperit la 1 iulie 1966, după ce femeia consumase in exces medicamente prescrise de medic. Ernest şi nepoata sa sunt ingropaţi la Ci-mitirul din oraşul Ketchum, statul Idaho. Cănd sora ei, Mariel, a fost intrebată, la 17 ianuarie 2003, despre "Blestemul Hemingway", ea a declarat că subiectul era doar o exagerare a ziariştilor.

Â

NOEMAN. Un fenomen asemănător este şi aşa-numitul "Sindrom al Paradisului", descris de reporterul Rachel Noeman in 1966. Persoane care moştenesc numele unor personalităţi par predispuse unei vieţi fără lipsuri, dar această "binecuvăntare" poate avea un final dureros sau chiar tragic. Noeman a exemplificat prin sinuciderea, la 41 de ani, a lui Amschel Rotschild, preşedintele Companiei "Rotschild Asset Management", stră-strănepot al lui Nathan Meyer Rotschild, fondatorul, in 1804, a băncii comerciale ce-i poartă numele. Amschel s-a spănzurat intr-o cameră de hotel din Paris, la 10 zile după ce Margaux Hemingway se sinucisese, tot la 41 de ani. Noeman a comparat cele două sinucideri cu ajutorul "Sindromului Paradisului".