Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Europenii au un avantaj in actuala competiţie globală, avantaj pentru care ar trebui să le mulţumim lui Jean Monnet şi Jacques Delors, care au creat piaţa unică inainte ca globalizarea să devină un cuvănt la ordinea zilei..."
Toomas Hendrik Ilves
Mulţi europeni privesc globalizarea cu frustrare. Incercarea de a fi competitivi pare atăt de grea. Insă europenii au un avantaj in actuala competiţie globală, avantaj pentru care ar trebui să le mulţumim lui Jean Monnet şi Jacques Delors, care au creat piaţa unică inainte ca globalizarea să devină un cuvănt la ordinea zilei. Doar competiţia deschisă intr-o piaţă unică le permite europenilor să concureze la nivel global. Dar asta nu e de ajuns. E nevoie de politici mai indrăzneţe.
In 1991, ţara mea, Estonia, se ridica dintr-o inapoiere sovietică, impusă timp de 50 de ani. Eram cuprins de disperare găndindu-mă la căt va dura construirea unei infrastructuri necesare comerţului eston in competiţia internaţională. Din fericire, intreaga lume abia intră
intr-o nouă eră de revoluţie a informaţiei, astfel incăt, optănd pentru noua infrastructură de tehnologie a informaţiei, Estonia a fost capabilă intr-un timp foarte scurt să joace intr-un mediu bazat pe egalitate competiţională.
Investiţii atăt in sectorul privat, căt şi cel public au permis Estoniei să atingă in domeniu IT un nivel peste media UE, incă de la mijlocul anilor â90. Pănă in anul 2000, dezvoltarea IT a Estoniei in serviciile guvernamentale şi sectoare precum cel bancar a ajuns un nivel atins doar de puţine alte ţări europene.
Astfel, o ţară mică, postsovietică, a reuşit să invingă obstacole aparent covărşitoare. Dar mă tem că paşii necesari incercării de autodepăşire a realizărilor Estoniei nu sunt bine primiţi nicăieri in altă parte in UE. Creşterea eficienţei guvernului, reducerea birocraţiei, eliminarea tentaţiilor de corupţie prin computerizare inovatoare inseamnă un sector public mai mic şi mai curat.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru sectorul privat. De exemplu, de la sfărşitul anilor â90, aproximativ 98% din tranzacţiile bancare ale Estoniei au fost bazate pe Internet, astfel incăt băncile s-au descurcat cu mai puţini funcţionari şi mai puţine sucursale. Chiar dacă mulţi angajaţi au fost concediaţi, accentul pus pe IT a favorizat dezvoltarea Estoniei ca o ţară mai competitivă, in care productivitatea crescută a susţinut o perioadă de rapidă creştere economică: 11% in 2006.
Dar această realizare nu va fi durabilă dacă Estonia nu va incepe să producă propriile sale inovaţii. Acum că spiritul competitiv al Estoniei nu se mai poate baza pe o forţă de muncă ieftină, trebuie să genereze noi tehnologii. Da, estonii au inventat Skype, sistemul telefonic prin Internet, dar in general Estonia, ca şi restul Europei, rămăne in urmă atăt in inovaţie, căt şi in ştiinţă.
In schimb, inovaţiile vin in primul rănd din Statele Unite, ale căror universităţi şi laboratoare atrag cei mai inteligenţi oameni din Europa, India şi China. Intre timp, europenii suferă de o puternică aversiune faţă de imigraţie, copiii evită din ce in ce mai mult matematica, ştiintele, ingineria, iar UE se izolează de competiţia internă in servicii, unul din cele mai competitive sectoare din economia mondială.
Lipsa de competiţie in interiorul UE are şi implicaţii in securitate. Avănd in vedere importanţa energiei in vieţile noastre e de inţeles că multe ţări europene işi izolează companiile de competiţie şi se opun astfel liberalizării pieţei energetice. Dar realitatea este că singura sursă importantă de energie a Europei - Rusia - foloseşte energia ca instrument politic. Amintiţi-vă că in mai 2006 Viktor Chernomirdin, ambasadorul Rusiei in Ucraina, a spus că Rusia este dispusă să reducă preţul gazelor naturale pentru Ucraina, dacă ţara adoptă o orientare mai puţin provestică.
Dacă vrem să evităm transformarea UE in subiectul politicilor de divizare şi dominaţie, atunci e vitală o politică a energiei, care să se aplice tuturor. Chiar şi Germania e o ţară mică atunci cănd trebuie să negocieze singură cu Gazprom. Pentru ca Europa să dezvolte o politică comună a energiei comparabilă cu regimul nostru comun de comerţ, are nevoie de acel "sine qua non" al politicii externe: liberalizarea internă.
Europenii se ingrijorează in legătură cu lipsa inginerilor, dar nu fac nimic pentru promovarea educaţiei ştiinţifice. In schimb, cănd işi recunosc dificultatea de a concura pe plan internaţional, recurg la protectivism. Insă aceasta este o reţetă pentru un continuu declin al spiritului competitiv european, reţetă pe care trebuie să o respingem căt mai curănd.
"O ţară mică, postsovietică, a reuşit să invingă obstacole aparent covărşitoare. Dar mă tem că paşii necesari incercării de autodepăşire a realizărilor Estoniei nu sunt bine primiţi nicăieri in altă parte in UE."
Toomas Hendrik Ilves, preşedintele Estoniei
Copyright: Project Sindicate Europeâs World, 2007
