Carl D. Anderson

Carl David Anderson este laureatul Premiului Nobel pentru Fizică din 1936 pentru descoperirea pozitronului

Carl David Anderson, fiu al imigranţilor suedezi Carl David Anderson şi Emma Adolfina Ajaxson, s-a născut în septembrie 1905 la New York, Statele Unite, unde şi-a petrecut şi cea mai mare parte a vieţii. La vîrsta de 7 ani s-a mutat cu familia la Los Angeles, unde a urmat şcoli de stat, iar în 1927 a absolvit Institutul Tehnologic din California (Caltech). Şi astăzi, Caltech este cunoscut ca un institut cu un număr mic de studenţi şi cu un înalt standard de excelenţă. Anderson, iniţial interesat de inginerie, şi-a schimbat pasiunea spre fizică după ce a urmat cursurile profesorului Ike Bowen.

PREMII. În primul an petrecut la Caltech, Carl Anderson a primit, pentru rezultate deosebite, mult rîvnita bursă de călătorie. Premiul consta într-o sumă de bani suficientă pentru o călătorie de şase luni a doi studenţi în Europa, după un itinerariu stabilit în mare parte de ei. Alături de încă un coleg, Anderson a plecat într-un periplu prin Europa, vizitînd muzee şi catedrale şi s-au întîlnit cu mari profesori şi oameni de ştiinţă ca Hendrik Lorentz, cîştigătorul Premiului Nobel pentru Fizică din 1902, şi Heike Kamerlingh Onnes, cîştigător al Premiului Nobel pentru Fizică din 1913.

Tot la Caltech a obţinut diploma de absolvire în fizică şi inginerie şi în 1930 şi-a susţinut teza de doctorat. În 1939 a primit postul de profesor la catedra de fizică, dedicîndu-i-se întru totul pînă în 1941, cînd, pe perioada războiului, a fost implicat activ în diverse proiecte ale Comitetului de Cercetare pentru Apărare Naţională şi ale Biroului de Cercetare Ştiinţifică şi Dezvoltare şi a făcut cercetări în domeniul rachetelor.

 

CV

Data naşterii: 3 septembrie 1905
Locul naşterii:New York
Carieră
1930-1933 – a fost cercetător la Institutul de Tehnologie California;
1933 – devine profesor asistent de fizică la acelaşi institut;
1936 – este laureat al Premiului Nobel pentru Fizică;
1939 – preia postul de profesor de fizică;
1941-1945 – s-a implicat în proiecte ale Comitetului de Cercetare pentru Apărare Naţională;
11 ianuarie 1991 – încetează din viaţă la San Marino, California, SUA.

 

Pozitronul

Carl David Anderson este laureatul Premiului Nobel pentru Fizică din 1936 pentru descoperirea pozitronului. Din timpul studiilor sale la Caltech, sub îndrumarea profesorului Robert A. Millikan, a început investigarea razelor cosmice, în timpul căreia a descoperit traiectorii neaşteptate ale particulelor pe care le-a interpretat în mod corect ca fiind create de o particulă cu aceeşi masă ca aceea a electronului, dar cu sarcină electrică opusă. Anunţată în 1932, descoperirea sa valida presupunerile teoretice ale lui Paul Dirac în ceea ce priveşte existenţa pozitronului şi a fost confirmată de alţi oameni de ştiinţă. În 1936, anul premierii sale, Anderson a descoperit, alături de fostul său student Seth Neddermeyer, particula subatomică numită mu-meson, care este de 207 ori mai masivă decît electronul. Descoperirea acestei particule subatomice a fost urmată de multe alte descoperiri de acest gen, încurcîndu-i pe cercetătorii care încercau să le introducă într-o schemă conceptuală. În cuvîntarea sa de la acceptarea Premiului Nobel din 1955, Willis Lamb glumea: "Descoperitorul unei noi particule elementare obişnuia să fie recompensat cu Premiul Nobel, dar o astfel de descoperire ar trebui amendată în prezent cu 10.000 de dolari".