Aspectul lor s-a schimbat pe parcursul a zece secole, iar jocurile care le utilizează s-au diversificat din ce în ce mai mult, scopul lor este însă acelaşi – amuzamentul.
Deşi fac parte din categoria obiectelor ale căror origini sunt
încă necunoscute, cărţile de joc par a fi apărut, aşa cum poate mulţi s-ar fi aşteptat,
în China, undeva în perioada dintre secolele al XI-lea şi al XIII-lea. Sir
William Henry Wilkinson (1858-1930), expert britanic în sinologie (ştiinţă care
studiază istoria, limba şi cultura chineză – n.r.) sugera că primele cărţi ar
fi fost bani de hîrtie, care erau în acelaşi timp şi instrumentele de joc, şi
miza în sine a jocului. Unii istorici presupun că plăcuţele jocului de mahjong
sau cele ale domino-ului provin de la primele cărţi de joc pe care chinezii le
foloseau încă din secolul al XI-lea.
RåSPÎNDIRE. Potrivit unor istorici, cărţile de joc au ajuns în Europa cel mai probabil la sfîrşitul secolului al XIV-lea, fiind aduse de mamelucii egipteni şi avînd o formă asemănătoare celor din zilele noastre. Într-un pachet existau 52 de cărţi care conţineau patru simboluri (iatagane, bastoane, cupe şi monede). Fiecare dintre acestea avea o serie de pînă la zece cărţi şi trei figuri abstracte cu nume ale funcţiilor de conducere din ierarhia militară.
CONFECŢIONARE. Primul material folosit la confecţionarea cărţilor de joc a fost lemnul gravat, ale cărui modele erau evidenţiate cu vopsea. Ulterior, la începutul secolului al XV-lea, această tehnică a fost înlocuită cu cea a gravurii imprimată pe hîrtie. Simbolurile preluate de la mameluci au evoluat diferit, în funcţie de valorile europene, funcţiile militare egiptene căpătînd acum denumiri precum “rege” sau “cavaler”. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi cu modelul numeral al cărţilor de joc. În Germania există şi astăzi cărţi de joc cu model specific al culorilor – inimă, ghindă, clopot şi frunză – datînd din secolul al XV-lea, în timp ce modelul cunoscut în întreaga lume – cupă, caro, pică şi treflă – a fost inventat de francezi, la sfîrşitul aceluiaşi secol.
Jokerul a fost inventat în anul 1865 de americanul Samuel Hart pentru jocul de cărţi Euchre şi s-a răspîndit în Europa în acelaşi timp cu jocul de poker. El se regăseşte şi în cărţile de tarot sub numele Nebunului, reprezentînd lipsa de prejudecăţi şi de griji
Jocul de tarot a fost inventat în secolul al XV-lea în Italia. Acest lucru arată că nomazii ghicitori au început să folosească destul de tîrziu cărţile de tarot. Cel mai vechi pachet de cărţi folosite la tarot datează de la jumătatea secolului al XV-lea şi a aparţinut familiei Visconti-Sforza