Cezar înapoi la Arles

Autorităţile franceze au anunţat recent descoperirea unui bust în mărime naturală al împăratului Iulius Cezar. Potrivit experţilor, statuia a fost găsită la finele anului trecut pe fundul fluviului Ron, în zona localităţii Arles din sudul Franţei.

Autorităţile franceze au anunţat recent descoperirea unui bust în mărime naturală al împăratului Iulius Cezar. Potrivit experţilor, statuia a fost găsită la finele anului trecut pe fundul fluviului Ron, în zona localităţii Arles din sudul Franţei. Este o copie fidelă a realităţii – se pot distinge foarte uşor ridurile şi cearcănele, au declarat săptămîna trecută reprezentanţi ai Ministerului francez al Culturii, apreciind că descoperirea este unicat în Europa.

Nu s-a stabilit încă modul în care bustul a ajuns în apele flu­viului, dar arheologii spun că oraşul Arles a fost înfiinţat de marele împărat roman în anul 46 î.Chr. Această descoperire este “cea mai veche reprezentare cunoscută a lui Cezar” şi totodată o operă de artă tipică pentru o serie de portrete realiste ale epocii republicane. Părerile arheologilor sînt împărţite. Unii spun că bustul imperial a fost aruncat în fluviu după asasinarea împăratului, pentru că “nu dădea bine să fii considerat partizan al lui”. Expertul Luc Long îşi justifică teoria amintind că la Roma “nu s-au găsit statui ale lui Cezar realizate în timpul vieţii sale: toate sînt postume”.

Scafandrii au descoperit în Rhon o colecţie de alte statui de marmură şi de bronz, între care una a zeului Neptun şi una a unui satir cu mîinile legate la spate, datînd de la începutul se­colului al III-lea d.Cr. Totodată au fost scoase la suprafaţă un capitel din marmură, fragmente de capiteluri cu frunze de acant, un altar şi cîteva coloane, informează Associated Press, citînd surse din cadrul Ministerului francez al Culturii.

Lupta cu vînătorii de comori

Arheologii care se ocupă de săpăturile din Peaceheaven Heights, Sussex, Marea Britanie, sînt într-o continuă cursă cu hoţii de relicve, care par întotdeauna cu un pas înaintea lor, relateaza The Telegraph. Situl adăpos­teşte mormîntul unui conducător din era bronzului, acum 2.000-3.000 de ani. Cel mai probabil, alături de el au fost îngropate diverse coliere, ace din os, oale şi chiar obiecte din aur, însă în săpăturile efectuate pînă acum, arheo­logii au descoperit o pipă datînd din perioada 1.700-1.800, ceea ce înseamnă că situl a fost asaltat încă de atunci de vînătorii de comori, diminuînd considerabil descoperirea obiectelor cu valoare istorică.

Romanii din Bulgaria

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

O echipă de arheologi, condusă de doctorul Mitko Madjarov de la Muzeul de Arheologie din Hisar, a descoperit o placă de marmură de 50 de centimetri pătraţi din perioada romană, anunţă News.bg. Placa este sculptată cu siluetele a trei nimfe romane, patroane ale izvoarelor minerale şi o inscripţie nedescifrată încă, scrisă cu litere specifice perioadei romane din secolul al III-lea, cînd împăratul Diocliţian a pus bazele oraşului Diocleţianopol, actualul Hisar. Conform doctorului Madjarov, oraşul era cunoscut ca un loc de relaxare pentru aristocraţii romani.

Zeus în Turcia

Oraşul antic Aizanoi din vestul Turciei a trecut pe lista celor mai importante situri istorice, informează site-ul TurkishPress.com. Probabil denumit după eroul mitologic Azan, oraşul adă­posteşte un templu dedicat lui Zeus, cel mai bine păstrat templu de acest gen din întreaga Anatolie, un teatru, două băi turceşti decorate cu mozaic, cinci poduri peste rîul Kocacay, încă folosite, un baraj, un cimitir şi o peş­teră sacră dedicată zeiţei Meter Steunene. Săpăturile din jurul templului lui Zeus indică aşezări omeneşti datînd din anul 3000 î.Hr. În anul 133 î.Hr. oraşul a intrat sub dominaţia Imperiului Roman.

Călătorii istorice reanalizate

Efectuînd un studiu pe inele de copac, cercetătorii au ajuns la concluzia că exploratorul Ferdinand Magellan a fost ajutat în expediţia sa de fenomenul El Nino, relatează Associated Press. Inelele studiate indică faptul că El Nino s-a produs în anii 1519-1520, fiind foarte probabil să fi început încă din 1518. După ce a traversat strîmtoarea Magellan, exploratorul a navigat spre nord pe lîngă coasta Americii de Sud, schimbînd apoi cursul spre nord-vest. A traversat Ecuatorul şi a ajuns în Phillipine, unde şi-a pierdut viaţa într-o bătălie cu un popor nativ. Conform studiului antropologilor Scott M. Fitzpatrick de la Universitatea de Stat a Carolinei de Nord din SUA şi Richard Callaghan de la Universitatea Calgary din Canada, ruta a fost indicată de condiţiile meteo şi curenţii favorabili produşi de fenomenul El Nino.

Neurochirurgii incaşi

Chirurgii civilizaţiei incaşe din Peru puteau înlătura cu succes bucăţi de craniu pentru a efectua operaţii neurologice, relatează National Geographic News. Printr-un nou studiu s-a descoperit că operaţiile chirurgicale, cunoscute sub numele de trepanaţii, erau efectuate de obicei pe subiecţi marturi, de sex masculin, de cele mai multe ori pentru a trata răni suferite în urma unor lupte. Rămăşiţe umane din anul 1.000 d.Hr., descoperite în împrejurimile capitalei incaşe Cuzco, arată că tehnicile chirurgicale au fost perfecţionate cu timpul.Vindecătorii incaşi evitau zonele craniului în care, cel mai probabil, ar fi provocat sîngerări sau infecţii. Pentru că nu beneficiau de efectele anestezicelor de astăzi, se foloseau de proprietăţile medicinale ale plantelor sălbatice cum ar fi coca şi tutunul.