Charles Barkla: Premiul Nobel pentru Fizică 1917

Charles Glover Barkla s-a născut în iunie 1877 în Lancashire, Anglia, în casa lui J.M. Barkla, secretar al ­companiei Atlas Chemical

Charles Glover Barkla s-a născut în iunie 1877 în Lancashire, Anglia, în casa lui J.M. Barkla, secretar al ­companiei Atlas Chemical. Şi-a început educaţia la Institutul din Liverpool, apoi a urmat Colegiul Universitar din aceeaşi localitate, unde a studiat, începând din 1894, matematica şi fizica. Patru ani mai târziu a absolvit colegiul, iar în 1899 şi-a obţinut masteratul. În 1851 şi-a ­îndreptat atenţia asupra ­Colegiului ­Trinity, Cambridge, şi a lucrat alături de J.J. Thompson în laboratorul Cavendish.

CARIERĂ. Între anii 1905 şi 1909, Barkla a profesat în di­ver­se posturi, de la demonstrator, lector asistent, până la lector spe­cial în electricitate avansată. Din anul 1909 i-a luat locul profesorului H.A. Wilson la Universitatea din Londra, obţinând titlul de “Wheatstone Professor in Phi­sics”. În anul 1913, Charles ­Barkla a acceptat postul de con­duce­re al catedrei de Filosofie Na­tu­rală de la Universitatea din Edinburgh. Şi-a păstrat acest post până la moartea sa, în 1944. A fost membru al Societă­ţii Regale şi a primit numeroase titluri onorifice. A primit titlul de “Bakerian Lec­tu­rer” din partea Societăţii Re­gale în 1916, iar în anul urmă­tor a fost decorat cu Medalia Hughes.

VIAŢĂ PRIVATĂ. Când nu lucra în laborator,  Barkla se recrea cântând. Vocea sa ­baritonală servea şi în corul “King’s College Chapel Choir”. Era de asemenea şi un împătimit al golfului. Charles Glover Barkla s-a căsătorit în 1907 cu Mary Esther. Au avut împreună doi fii şi o fiică. Fiul cel mic, locotenent de zbor Michael Barkla, a căzut la datorie în 1943.

Radiaţia Röntgen

Primele cercetări ale lui Barkla urmăreau velocitatea undelor electrice de-a lungul firelor. În 1902 şi-a început investigaţiile în ceea ce priveşte radiaţia Röntgen, cercetări ce aveau să-i ocupe întreaga viaţă. A descoperit polarizarea razelor X, un rezultat experimental deosebit de important, care arată că razele X erau asemănătoare luminii obişnuite. Barkla a realizat contribuţii valoroase la cunoştinţele actuale asupra absorbţiei şi acţiunii fotografice a razelor X. În lucrările sale ulterioare a demostrat relaţia dintre radiaţia X caracteristică şi radiaţia corpusculară care o însoţeşte. A arătat, de ­asemenea, aplicabilitatea şi limitarea teoriei cuantice în relaţie cu radiaţia Röntgen. Rezultatele descoperirilor sale sunt înregistrate în numeroase lucrări, apărute, de cele mai multe ori, în publicaţia Societăţii Regale ­”Transactions and Proceedings”.

În 1917, Charles Glover Barkla primea Premiul Nobel pentru Fizică, pentru recunoaşterea întregii sale munci de cercetare şi pentru descoperirea radiaţiei Röntgen ­caracteristică elementelor. Era recunoscut şi pentru calităţile sale deosebite de xaminator în fizică.

CV

Data naşterii: 7 iunie 1877

Locul naşterii: Widnes, Lancashire, Marea Britanie

Carieră:

1898 – a absolvit Colegiul Universitar din Liverpool;

1851 – a început cercetările la ­Laboratorul Cavendish al Trinity College, Cambridge, alături de J.J. Thompson;

1909 – devine profesor de fizică la Universitatea din Londra;

1913 – s-a ocupat de catedra de ­filosofie naturală la Universitatea din Edinburgh;

1917 – câştigă Premiul Nobel pentru Fizică;

23 octombrie 1944 – încetează din viaţă la Braidwood, Edinburgh, Marea Britanie.

1905-1909 – a lucrat ca ­demonstrator, lector asistent în fizică şi lector special în electricitate avansată