Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cine nu s-a întrebat, cel puţin o dată, cum s-a întîmplat minunea numită viaţă? La cinci ani ţi se spune, mai mult “pe după plop”, povestea din categoria “Barza”. Pe la zece ani (sau poate mai devreme), te cam prinzi cum stă treaba, şi-atunci părinţii îţi menţionează, uneori stînjeniţi, un Adam şi o Evă în varianta pentru cei mici.
Cine nu s-a întrebat, cel puţin o dată, cum s-a întîmplat minunea numită viaţă? La cinci ani ţi se spune, mai mult “pe după plop”, povestea din categoria “Barza”. Pe la zece ani (sau poate mai devreme), te cam prinzi cum stă treaba, şi-atunci părinţii îţi menţionează, uneori stînjeniţi, un Adam şi o Evă în varianta pentru cei mici. Ce te faci însă după primele lecţii de biologie care vin şi îţi dau lucrurile peste cap cu argumente ştiinţifice, după numai cîţiva ani? Le înveţi pe dinafară, pentru că vei da, cu siguranţă, cel puţin un test din “acea” lecţie şi, după alţi ani, constaţi că ai la dispoziţie doar cîteva teorii care îţi deschid ochii în privinţa originii speciei umane. E adevărat că unii dintre noi s-ar putea simţi ofensaţi de binecunoscuta afirmaţie cu maimuţa, însă, dacă sîntem puţin serioşi, nu pare a fi deloc neadevărată atunci cînd te mai trezeşti “contemplativ”, în metrou sau autobuz, studiind-ţi unii dintre semeni. De un lucru putem fi, însă, convinşi… degeaba îi acuzăm pe cîte unii că sînt neandhertalieni deoarece oamenii de ştiinţă ne contrazic, şi asta nu de puţină vreme. Concluzia? N-avem nici în clin nici în mînecă cu aceşti oameni fără glas ai peşterilor. De unde această concluzie? Este una dintre zecile de descoperiri marcate în file întregi de poveste scrisă în genele noastre. Aici intervine fenomenul fascinant numit genetică, această ştiinţă cu ajutorul căreia au fost scoase la iveală drame şi poezii ale evoluţiei fiinţelor umane. Deşi nu pot explica minunea de a respira, nu dau definiţii ale sufletului şi nu vor şti, poate, niciodată de ce un om simte sau gîndeşte, genele umane dezvăluie traume şi evenimente fericite care au adus specia umană la forma pe care o cunoaştem astăzi. Hărţi genetice, imense baze de date, studii peste studii, toate acestea doar din nevoia acerbă de a ne cunoaşte trecutul, de a radiografia într-un fel sau altul ceea ce sîntem. Ce sîntem? Fiinţe care rîd, plîng, iubesc, urăsc, iartă, se nasc şi mor… Ce specie sîntem? Una care undeva în trecut, acum mii de ani, aproape că “s-a bifurcat”. Încercaţi doar să va imaginaţi cum am fi arătat astăzi două specii de oameni pe Pămînt… Ce sîntem de fapt? Homo Sapiens Sapiens născuţi din Homo Sapiens migratori din Africa, la rândul lor născuţi în urma unei întîlniri primordiale, randez - vous aşteptat aproape 80 de milenii de o Evă pentru a-şi cunoaşte Adamul…şi pe-asta n-o spun eu, o spun geneticienii, aşa că vă sugerez să nu ma credeţi pe cuvînt, ci să citiţi fascinanta epopee a ADN-ului.
