Defensivă acidă

Vulturii sunt unele dintre cele mai impresionante păsări de pe glob. Deşi necrofage, fapt care nu ne oferă o impresie foarte bună despre ele, aceste zburătoare acţionează ca sanitari ai naturii.

Unele ţări, printre care şi India, se confruntă cu o mare problemă. În anumite zone, vulturii au dispărut complet şi s-a mărit considerabil riscul contactării, de către oameni, a unor boli de la leşurile animalelor. Printre cele mai periculoase se numără antraxul, care se transmite de la bovine la oameni.

Necrofagele sunt construite anatomic să consume animale moarte fără să se supună riscului de îmbolnăvire. Unele specii de vultur nu au capul acoperit cu pene, pentru a nu crea un mediu propice înmulţirii bacteriilor colectate cu uşurinţă din mesele copioase. Pentru a se menţine sănătoşi, vulturii au dezvoltat unele obiceiuri care nouă ni se par cel puţin neobişnuite – adesea îşi acoperă corpul de urină. În timp ce evaporarea acesteia creează senzaţia de răcoare, acidul din urină distruge agenţii patogeni colectaţi la ultimul festin.

ASUL DIN... STOMAC. Un alt avantaj oferit de mama-natură este acidul gastric, o subtanţă atât de puternică, încât poate descompune carnea putrezită îngurgitată înainte ca agenţii patogeni din ea să acţioneze. Se pare că acidul gastric nu este întrebuinţat numai în digestie, ci şi ca... element devensiv. Atunci când se simt ameninţaţi, vulturii îşi induc stare de vomă şi elimină o substanţă care miroase puternic a carne putrezită, dar care este foate eficientă în a ţine duşmanii la distanţă. Dacă însă mirosul nu-i convinge pe nepoftiţi să nu se apropie, atunci ei vor fi atacaţi cu acid gastric. Vulturii nu sunt singurii care întrebuinţează un asemenea sistem defensiv. Şi bâtlanii, pescăruşii şi rândunelele de mare îşi induc starea de vomă pentru a-şi ataca duşmanii, însă vulturii sunt mult mai periculoşi. Un studiu efectuat pe vulturii cu spatele alb a dezvăluit că nivelul pH-ului din stomacul lor este situat undeva între valorile 1 şi 2 (între aceleaşi valori se situează şi acidul gastric şi hidrocloric în stomacul uman). În acest caz, acidul din stomacul unui vultur este mai puternic decât la alte păsări carnivoare cum ar fi bâtlanii şi bufniţele şi mai dăunător decât ploaia acidă.

VULTURI
Vulturii se împart în două mari grupe: cei ai Lumii Vechi, care ocupă emisfera estică, şi cei ai Lumii Noi, din emisfera vestică. Vulturii Lumii Vechi se împart în 12 specii înrudite cu şoimul, care îşi construiesc cuiburi din beţe. Cei ai Lumii Noi nu-şi construiesc cuiburi şi, din punct de vedere genetic, se aseamănă mai mult cu berzele.