Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Eminentul doctor specialist in bacteriologie şi-a dorit iniţial să studieze teologia, dar a abandonat această cale, deoarece nu avea resursele financiare necesare.
 Premiul Nobel pentru Medicină 1901
Â
Eminentul doctor specialist in bacteriologie şi-a dorit iniţial să studieze teologia, dar a abandonat această cale, deoarece nu avea resursele financiare necesare. Bursa care i-a fost oferită de Academia de Medicină Militară, in 1874, i-a dat posibilitatea de a face studii superioare, fiind insă constrăns să profeseze in cadrul armatei timp de mulţi ani după absolvire. In această perioadă, Emil von Behring a inceput să studieze diferite cazuri de boli infecţioase şi efecte ale iodoformului (o susbstanţă pe bază de iod folosită ca dezinfectant) asupra microbilor ce generau aceste maladii. Şi-a publicat primul studiu in acest domeniu in 1890.
VACCINUL. Continuănd cercetările, omul de ştiinţă de origine germană a creat primul ser impotriva difteriei, pe principiul iodoformului care nu putea ucide microbii, dar ii neutraliza. Acesta nu era, din nefericire, foarte eficient. Durata efectului serului era mult prea scurtă, deoarece conţinutul antitoxinelor avea o concentraţie mult prea slabă. Aşa că Behring, increzător in capacităţile de apărare ale corpului, a căutat să determine organismul să işi creeze propria imunitate, producănd anticorpi in cazul difteriei şi, in 1901 a făcut primul experiment injectănd serul pe care il dezvoltase timp de 10 ani cu o cantitate de bacterie difterică cu virulenţă redusă.
Citește pe Antena3.ro
DISTINCŢII. Behring a obţinut numeroase titluri onorifice: intăi Profesor de microbiologie la Halle, apoi Ofiţer al Legiunii de Onoare Franceze. In 1903 i s-a oferit titlul de Excelenţă in Consiliul de Coroană. S-a căsătorit la vărsta de 46 de ani cu fiica directorului Clinicii Medicale Universitare din Berlin, Elsa Spinola, cu care a avut şase fii.
Moştenire medicală
Von Behring a rămas in istorie prin descoperirea vaccinului antidifteric, cercetare care i-a adus de altfel şi Nobelul inaugural pentru medicină, in 1901. Anii petrecuţi in laborator, studiind toxina difterică l-au condus şi la descoperirea, impreună cu japonezul Shibasaburo Kitasato, a serului folosit in tratamentul tetanosului. Cercetătorul a efectuat studii şi asupra tuberculozei, incercănd să găsească un remediu, după eşecul lui Robert Koch din 1893. Curănd a realizat că un simplu ser nu poate vindeca maladia, aşa că s-a concentrat asupra prevenirii bolii şi a studiului mecanismului de transmitere a virusului.
Â
CV
Data naşterii 15 martie 1854
Ţocul naşterii - Handstörf, Prusia de Vest (Polonia de azi) carieră
1882 - publică primul studiu despre acţiunea iodoformului şi efectul antitoxic al acestuia in tratamentul difteriei.
1888 - devine asistentul lui Robert Koch, la Institutul de Igienă din Berlin
1890 - descoperă vaccinul antidifteric, impreună cu Erich Wernicke.
1901 - primeşte Premiul Nobel pentru meritele sale in domeniul medicinei
1917 - moare la 31 martie, la vărsta de 63 de ani.
Â
Cercetările lui Emil von Behring asupra difteriei au condus la obţinerea unui ser care a fost folosit in primele vaccinuri pentru eradicarea acestei maladii in Europa şi in lume.
