„Hobiţii" Flores, o altă specie de om

Studii recente par să demonstreze că „Omul din Flores", piticul ale cărui fosile au fost descoperite într-o peşteră din Indonezia a fost, de fapt, o specie distinctă de humanoid, ai cărui strămoşi se diferenţiază de cei ai omului din zilele noastre.

Urmele fosilizate ale acestei fiinţe ciudate au fost descoperite în 2004, în peştera Liang Bua, de pe insula Flores din arhipelagul indonezian.


Şantierul arheologic din peştera Liang Bua, de pe insula indoneziană Flores, locul unde au fost descoperite relicvele fosilizate ale „Hobiţilor"


Totul a început cu un an înainte, când o expediţie ştiinţifică australiano-indoneziană din care făceau parte şi antropologii Peter Brown şi Michael Morwood au început să facă săpături arheologice în stratul gros de sol depus, de-a lungul timpului, pe podeaua peşterii. Pornind de la câteva unelte străvechi din piatră, similare celor descoperite pe uscatul continental, oamenii de ştiinţă sperau să poată demonstra Homo că Erectus, un strămoş îndepărtat al omului, era capabil să construiască ambarcaţiuni îndeajuns de complexe şi eficiente încăt să-i permită navigaţia pe apele oceanice. O ţintă la care au renunţat însă rapid după ce au început să analizeze vestigiile scoase la iveală de acolo. În scurt timp după declanşarea cercetărilor, s-a constatat că oasele fosilizate descoperite pe insula Flores au aparţinut, cândva, unor fiinţe umane înalte de circa un metru şi o greutate de aproximativ 30 de kilograme. Dar cea mai neaşteptată caracteristică a acelor indivizi era cutia craniană, care ar fi putut adăposti doar un creier de doar 380 cm cubi, similar celui de cimpanzeu.



În urma analizelor de laborator s-a mai aflat că „piticii" din Flores, pe care unii cercetători, inspiraţi de presonajele din celebra serie „Stăpânul inelelor", îi numesc „Hobiţi", au trăit într-o perioadă lungă de timp, cuprinsă între anii 90.000 î.Chr şi 13.000 î.Chr. Iniţial s-a crezut că dimensiunile lor reduse sunt cauzate de „nanismul insular", adică de micşorarea corpului, care se apare la populaţiile ce trăiesc pe teritoriul unei insule izolate. Un fenomen nu tocmai rar, care este întâlnit şi la animalele care sunt obligate să trăiască într-un teritoriu limitat. În cazul „Hobiţilor", lucrurile sunt însă cu mult mai complicate. Forma feţei, înfăţişarea corpului şi a membrelor vorbesc despre o fiinţă umană. În schimb, forma oaselor bazinului pare mai apropiată de cea a Australopitecilor din Africa, care au dispărut acum 1,4 milioane de ani. Datările cu radiocarbon au arătat că „Hobiţii" au dispărut acum aproximativ 13.000 de ani.



Indiciile anatomice par să arate însă că „Omul din Flores" este mai apropiat de maimuţele antropoide târzii ori de primele hominide care au apărut în urmă cu 2-3 milioane de ani. Şi că el nu provine din Homo Erectus, strămoşul cel mai apropiat al lui Homo Sapiens. În plus, structura anatomică a degetului mare de la picior, care semăna mai curând cu cel al unei maimuţe antropoide, adânceşte misterul din jurul său. Sau, după cum spune William Jungers, de la Stony Brook University Medical Center din New York, „strămoşul lui Homo floresiensis ar fi putut fi un alt hominid mai primitiv". Deci o altă specie de om, a cărui evoluţie s-a încheiat însă definitv acum 13.000 de ani.