Iaşii tehnologiei de odinioară

Asemănător tuturor cotloanelor Iaşilor, impozantul Palat al Culturii este inundat de poezie. O astfel de contopire a ştiinţei cu arta doar aici este posibilă.

Asemănător tuturor cotloanelor Iaşilor, impozantul Palat al Culturii este inundat de poezie. O astfel de contopire a ştiinţei cu arta doar aici este posibilă. Cutii muzicale migălos concepute, ţambaluri, flaşnete, toate-ţi pun pe note istoria de secole a tărgului de odinioară, pe care mulţi l-au descris, puţini l-au căntat.

Palatul Culturii adăposteşte, din anul 1955, "Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii Ştefan Procopiu" din Iaşi, numit iniţial "Muzeul Politehnic". O sursă de inspiraţie in crearea secţiilor muzeului şi in stabilirea tematicilor a fost "Muzeul Politehnic" de la Moscova. Iniţiatorii primelor secţii au fost profesorul Ioan Curievici şi academicianul Cristofor Simionescu, de la Institutul Politehnic din Iaşi. Muzeul a pornit de la partea de energetică şi scopul a fost realizarea mai multor secţii pe profil tehnic, insă pănă la urmă s-au infiinţat trei: Energetică, Telecomunicaţii şi Inregistrarea şi redarea sunetului.

Inceputuri grele. Din anul 1958, o dată cu achiziţionarea unui instrument de muzică mecanică, au inceput să se contureze mai clar colecţiile. In acele vremuri erau puţini muzeografi, insă erau oameni foarte dedicaţi muzeului, asa că prin mijloace proprii şi prin mult efort au căutat obiecte in toată ţara şi au reuşit să deschidă, in 1966, prima expoziţie temporară cu automate muzicale. Expoziţia includea orchestrioane, cutii muzicale, piane mecanice, patefoane, gramofoane şi a avut un succes fără precedent in răndul vizitatorilor. In prezent, secţia de Inregistrarea şi redarea sunetului are aceeaşi formă ca in 1972. Prima secţie deschisă pentru public a fost insă secţia Energetică, inaugurată in anul 1961. Găndită in scop pedagogic, secţia cuprinde principalele forme de energie: eoliană, solară, hidraulică, termică şi electrică. Prin grafică, machete şi obiecte originale, muzeologii au căutat să redea căt mai instructiv evoluţia energiei.

TelecomunicaŢii. In anul 1984 s-a deschis sectia Telecomunicaţii a Muzeului Ştiinţei şi Tehnicii din Iaşi. In prezent, aceasta conţine colecţii din principalele căi de comunicaţii. Muzeul s-a bucurat de donaţii de telefoane şi obiecte de telegrafie din partea CFR şi Poşta Romănă, un car de reportaj şi aparatură din partea Casei Radio. Din lipsa banilor, pentru a compensa lipsurile, curatorii colecţiilor de atunci au cumpărat obiecte prin mijloace proprii şi au realizat machete. Achiziţionarea obiectelor pentru această secţie a inceput in 1958, cănd muzeul deţinea trei receptoare TV "Rubin", fabricate in URSS, şi un radioreceptor cu amplificare directă "Philips", cu difuzor exterior, fabricat in Olanda. In octombrie 1984, achiziţiile făcute prin intermediul unei campanii publicitare au permis deschiderea primei expoziţii permanente in acest domeniu.

Inregistrarea Şi redarea sunetului. Este o secţie unică in Romănia. "Mai există şi in alte muzee gramofoane, patefoane, cutii muzicale, dar nu există o expunere structurată pe baze ştiinţifice, ca la Iaşi. Avem o colecţie bogată, cu care ne măndrim la nivel mondial. Spun asta in cunoştinţă de cauză, pentru că noi organizăm "Festivalul Internaţional al Muzicii Mecanice". Am avut anul acesta a şasea ediţie, cu restauratori de orgi de stradă, căntăreţi de stradă profesionişti din Franţa, Germania şi din Cehia", povesteşte cu măndrie Lenuţa Chiriţă, directorul Muzeului Ştiinţei şi Tehnicii din Iaşi. Cele mai spectaculoase obiecte ale secţiei sunt orchestrioanele. Prin mărimile impresionante, orchestrele ascunse in spatele uşilor unui dulap transpun vizitatorul in vremuri in care muzica era un lux, o plăcere destinată familiilor instărite.

Patrimoniu regal. In Palatul Culturii există incă vechea centrală termoelectrică, pe care muzeografii doresc să o pună in valoare după terminarea consolidării de trei ani a palatului, ce va incepe in martie 2008. Centrala datează din anul 1925, cănd s-a finalizat şi construcţia palatului, şi conţine cazane vechi cu aburi, maşini generatoare de curent. Se mai păstrează incă tubulatura şi filtrele de cărbune care conduceau aerul cald prin pereţii palatului, după modelul Castelului Peleş. Tot in 1925 a fost montat orologiul din turnul palatului. Construit in Germania, ceasul de tip Carillon are un sistem de opt clopote, care la oră fixă redau melodia "Hora Unirii".

Viitor. Muzeul se află in posesia multor colecţii, din diverse domenii, insă spaţiul destinat secţiilor de tehnică a devenit neincăpător. Printr-o preocupare vădită faţă de patrimoniul industrial, muzeografii incearcă să reţină căt mai multe obiecte ce in curănd vor deveni istorie. Lucrările apropiate de consolidare creează şansa deschiderii unor noi secţii, de mult planificate. Astfel, expoziţiile temporare de meteorologie şi tehnică de calcul vor deveni secţii de sine stătătoare, alături de cea de electrocasnice. Se incercă o imbinare de nou şi vechi, o expunere a patrimoniului intr-o tematică nouă, ce permite folosirea unei scenografii.

Vizitatori. Iată că intr-un oraş al literaturii "Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii" a reuşit

să-şi facă un renume. Se află printre puţinele muzee din ţară care se bucură de un număr atăt de mare de vizitatori. Mulţi dintre aceştia vin special pentru secţia Inregistrarea şi redarea sunetelor, iar muzeografii ieşeni au găsit o metodă prin care să atragă şi mai mulţi vizitatori. "Festivalul muzicii mecanice" atrage prin originalitate sute de vizitatori, atăt din ţară, căt şi din străinătate. Pentru melancolici, festivalul readuce la viaţă farmecul Iaşilor de odinioară, pe străzile căruia se auzeau căntecele flaşnetelor.

Ţambalul mecanic. Pianul mecanic cu cilindru cu ştifturi, fie el de salon sau de stradă, este un instrument cu coarde ce a fost cunoscut in Romănia sub numele de ţambal mecanic. Deşi cele mai răspăndite piane de stradă proveneau din Spania şi Italia, in Romănia cele mai multe ţambalele mecanice erau construite de Giussepe Tarconi, la Constantinopole.

Orchestrionul "Hupfeld". Reprezintă piesa de rezistenţă a muzeului, fiind unică in Romănia şi una dintre puţinele incă existente in lume. Este un instrument complex, prezintă viori şi pian care pot acţiona simultan sau independent, după un program stabilit. Arcuşul din jurul viorilor se roteşte cu viteză constantă şi este alcătuit din apoximativ 3.000 de fire de păr de cal.

Aparatul de filmat. De la apariţia cinematografului pănă in 1927, filmul a fost mut, deşi s-au făcut numeroase incercări de sonorizare. De exemplu, in 1910 Leon Gaumont a inventat Cronofonul, aparat ce nu s-a răspăndit insă. Tot in 1910 apare metoda optică, ce a dus la apariţia primului film sonor: "Căntăreţul de Jazz". Filmul se ridică la rang de artă.

Pianul mecanic. Inceputul secolului al XX-lea a reprezentat apogeul muzicii mecanice. Atunci s-a produs o automatizare aproape completă a instrumentelor. Abundenţa invenţiilor tehnice a creat o gamă diversificată de sisteme de citire. Pe lăngă discurile metalice perforate, apar cartoanele şi hărtia perforată, folosită şi la acest pian electric francez "Piano melodica", din 1900. Instrumentele lucrau cu sistem de citire pneumatică, ce trecea rola peste orificii.

Televizorul. Modelul rusesc are montată o lentilă in faţa ecranului propriu-zis. Prin aceasta se introducea apă, care mărea imaginea, asemenea unei lentile optice. Primul aparat ce punea bazele televiziunii a fost construit in anul 1863, de către italianul Giovani Caselli. Dispozitivul, numit pantegraf, transmitea imagini statice la distanţă.

Symphonionul cu ceas. In anul 1986, in Leipzig, Paul Lochman a schimbat pentru prima dată cilindrul cu pini, folosit pănă atunci, cu discurile metalice cu pini. Acestea puteau fi schimbate mult mai uşor. Imensele cutii muzicale cu discuri metalice se numesc symphonioane. Prima fabrică ce producea symphonioane a fost Poliphon, infiinţată in 1890.

Albumul muzical. La inceput, mecanismele de mici dimensiuni, cu melodii scurte, erau introduse in bijuterii, ceasuri, chiar şi albume de fotografii. Mai tărziu, cilindrul era mai mare, iar melodiile erau mai lungi. Aceste "avantaje" erau insă incorporate in adevărate dulapuri muzicale, de mărimi impresionante. Albumul prezent in muzeu provine din Statele Unite ale Americii şi datează din anul 1900. Coperţile cochete ale albumului protejează fotografii, iar incuietoarea activează micul mecanism muzical aflat la finalul albumului.

Radioul. Sectorul Radio prezintă o colecţie bogată de aparate construite de firme renumite astăzi, incepănd cu cele vechi, cu pălnie experioară, fabricate in jurul anului 1928. Incepănd din anii 1929-1930, difuzorul s-a introdus in carcasa radioului. La inceput, radioul era folosit asemenea telefonului, abia după primul război mondial devenind mijloc de comunicare in masă.

Orchestrionul "Valsonora". Este numit orchestrion deoarece in interiorul său se află o mică orchestră, ce conţine pian, xilofon, castaniete, tobe şi talger. Toate acestea sunt acţionate de o contragreutate aflată in spatele dulapului muzical, care acţionează la răndul său sistemul de rotire. Cilindrul cu ştifturi, piesa principală a mecanismului, reprezintă primul tip de programare. Deşi aparent simplu, intregul mecanism era foarte greu de construit.

Maşina cu aburi. Muzeul Tehnic din Iaşi prezintă in secţia de energetică o serie de machete şi motoare originale reprezentative fiecărui tip de energie, incepănd cu cea eoliană, solară, pănă la cea nucleară. Printre acestea se află si macheta unei maşini cu aburi care a fost folosită şi in Romănia. Originalul se află la Muzeul Dimitrie Leonida din Bucureşti. Macheta prezintă un camion construit in 1895. Acesta era folosit in Bucureşti pentru transporturi, dar făcea un zgomot ingrozitor şi au existat multe reclamaţii pentru sistarea circulaţiei lui.

Telefonul. Secţia Telecomunicaţii prezintă obiecte de telegrafie, telefonie şi radio-televiziune. Din telefoanele prezentate, cele mai valoroase sunt modelele Thompson şi Ericson, fabricate in 1900. Colecţia prezintă istoria telefoniei, de la primele modele, telefoane de cameră şi telefoanele publice pănă la primele telefoane mobile. Muzeul găzduieşte şi telefonul public ce a funcţionat in Gara Iaşi in anul 1900. Datorită numărului tot mai mare de abonaţi, au apărut centralele telefonice manuale, apoi automate, prezentate in colecţia de telefonie.

Orga de stradă. Este asemănătoare cu ţambalul de stradă, insă aceasta funcţionează cu ajutorul unui sistem cu aer comprimat. Mai exact, se suflă aer in tuburile de orgă, in funcţie de un anumit program inregistrat pe discuri sau pe hărtia perforată. Un element important al expoziţiei este orga de stradă Kopecky, construită in 1936 in Timişoara.

Symphonionul cu discotecă. Este un instrument de muzică mecanică mai evoluat decăt cele cu cilindru cu ştifturi. Acesta folosea sistemul de inregistrare pe disc. Fiecare disc metalic, de dimensiuni mari, comparativ cu

CD-urile de astăzi, avea inregistrată o singură melodie. Materialul rezultat din perforare rămăne pe disc şi agaţă lamelele elastice. Rotindu-se simultan, discurile dau impresia de polifonie.