Încăierare între cămile

Iarna, în timpul sezonului de împerechere, masculul cămilă îşi dezvoltă instinctul de a-şi provoca şi, uneori, în sălbăticie, de a-şi ucide semenii pentru a cîştiga inima alesei lui.

Iarna, în timpul sezonului de împerechere, masculul cămilă îşi dezvoltă instinctul de a-şi provoca şi, uneori, în sălbăticie, de a-şi ucide semenii pentru a cîştiga inima alesei lui.

Sînt robuste, masive şi, cel mai adesea, paşnice. De cele mai multe ori, cămilele îşi exprimă nemulţumirea scoţînd sunete terifiante. Este suficient pentru un nepoftit să audă sunetul înfricoşător al unei cămile iritate pentru a-şi da seama că nu are ce căuta acolo. În Evul Mediu, ţăranii din Anatolia de astăzi foloseau cămilele nu numai la munca ogorului şi la transport, ci şi la lupte. În zilele noastre, obiceiul a rămas împămîntenit pe o arie mult mai restrînsă, iar “luptele” au evoluat.

În regiunea Mării Egee, pe terenuri neacoperite, crescătorii de cămile fac paradă cu exemplarele pentru a-şi etala bunăstarea. În fiecare iarnă, cînd se află în perioada de reproducre, aceste mamifere sunt acoperite cu şei colorate şi purtate pe uliţele satelor pentru a fi admirate; stăpînii lor se mîndresc cu ele şi o spun în gura mare, atrăgînd, uneori, invidia altor crescători. Oamenii nu se feresc să recunoască faptul că animalele lor pot face praf şi pulbere orice alt seamăn care le va sta în cale.

LA TRÎNTĂ. Luptele însă nu se mai desfăşoară ca altădată. În realitate, aceste cămile înzorzonate, hrănite bine înaintea paradei, sunt doar plimbate prin sate pentru a fi admirate. Cele mai puternice pot avea însă parte de un regim preferenţial... Pe un teren amenajat, două cămile, alese “la sprînceană” înainte de spectacol, sunt incitate cu ajutorul unei văcuţe să se încaiere. “Cocoşatele” nu stau prea mult pe gînduri. Cînd aruncă “şuvoaie” de salivă albicioasă în stînga şi-n dreapta e semn că au fost suficient de aţîţate de joiana neprihănită. Acesta este momentul în care lupta începe. Cămilele se muşcă şi se provoacă pînă cînd una dintre ele cedează. Uneori cedează amîndouă. Spectacolul în care ele evoluează atrage, an de an, un public numeros.

PE BANI

Parada de astăzi a cămilelor era, odinioară, mai violentă. Deşi nu sînt tocmai asasini înăscuţi, cînd se apropia iarna, cămilele erau puse să se încaiere între ele într-un ropot de aplauze ale spectatorilor. Se întîmpla în fiecare sat anatolian şi în fiecare oraş din această regiune a Turciei. Astăzi există cazuri în care luptele se desfăşoară fără oprelişti – atunci cînd competiţiile sunt sponsorizate de oameni înstăriţi, iar pariurile sunt suficient de numeroase pentru a-i determina pe crescătorii de cămile să nu renunţe la luptă.

ÎN LUME

Luptele între animale au fost, de-a lungul timpului, spectacolele cele mai admirate. În multe colţuri ale lumii, aceste încăierări sunt şi astăzi la modă. Spaniolii, de exemplu, sunt cunoscuţi pentru celebrele lor lupte între bivoli, italienii pentru luptele între cocoşi, iar englezii pentru partidele de vînătoare unde cîini special antrenaţi sfîşie de vie prada împuşcată. În mod miraculos, în Turcia, în timpul luptelor între cămile există puţine accidente. Iar tradiţia de odinioară a devenit, pentru cine îşi permite, un sport.