Învechire artificială

Violoniştii şi chitariştii au ştiut dintotdeauna că instrumentele profesiei lor se îmbunătăţesc o dată cu trecerea timpului sau, mai exact, cu cît sînt utilizate mai mult, cu atît ele devin mai bune.

Violoniştii şi chitariştii au ştiut dintotdeauna că instrumentele profesiei lor se îmbunătăţesc o dată cu trecerea timpului sau, mai exact, cu cît sînt utilizate mai mult, cu atît ele devin mai bune. Vibraţiile produse de instrumente cauzează schimbări subtile în flexibilitatea lemnului şi a firnisului ce îl acoperă. De aceea instrumentele învechite sînt atît de mult preţuite, mai ales că nu este foarte uşor să determini exact cum este afectat sunetul de aceste schimbări. Daniel Hess, inginer mecanic la o universitate din Florida, Statele Unite, şi colegul său James Hall sugerează că oricum ar funcţiona procesul de învechire, acesta poate fi accelerat prin recrearea vibraţiilor din interiorul instrumentelor. “Maşinile de învechire” existente în prezent trag de corzi şi le îndoaie în mod repetat, dar această abordare poate deteriora instrumentul. Metoda celor doi americani presupune o abordare mai gentilă, şi anume plasarea instrumentului într-o cutie echipată cu difuzoare puternice în care să răsune sunetul pe care corzile l-ar produce. Aceasta ar trebui să determine instrumentul să vibreze ca şi cum corzile ar fi fost ciupite sau îndoite şi să accelereze procesul de învechire fără a fi necesar contactul mecanic.

Tehnologie verde pentru spălare

Enzimele care catalizează descompunerea proteinelor şi carbohidraţilor sînt adăugate deja de mult timp în detergenţi pentru a ajuta la îndepărtarea petelor de pe haine sau de pe oale la temperaturi scăzute. În timpul spălării, aceste enzime se dizolvă şi se descompun la rîndul lor şi pot fi atacate de alte componente ale detergenţilor, cum ar fi agenţii de curăţare alcalini, făcîndu-le inutile. Teoretic, enzimele ar putea fi folosite din nou, iar oamenii nu fac altceva decît să le irosească dacă le aruncă după o singură folosire. Compania germană Bosch a venit cu o abordare alternativă. Aceasta implică folosirea enzimelor în timpul perioadei unei spălări atunci cînd agenţii de curăţare alcalini nu sînt prezenţi şi sînt păstraţi pentru refolosire. Soluţia constă în captarea moleculelor în interiorul unor membrane de polimeri permeabile lichidelor de curăţare, dar impermeabile apei. Aceasta va permite o catalizare fără dizolvare. Capsulele cu polimeri nu vor fi adăugate în detergenţi, ci vor fi păstrate într-un compartiment separat prin care trece apa în timpul diverselor cicluri ale maşinii de spălat. În acest fel, enzime care ajută la curăţarea diferitelor pete pot fi folosite şi refolosite spălare după spălare.

Tratament pentru chelie

Oamenii se nasc cu un set complet de foliculi ai părului, care însă se pierd o dată cu instalarea fenomenului de chelire genetică sau cu degradarea pielii capului. Pentru tratarea acestor tipuri de afecţiuni se cheltuiesc anual aproximativ 10 miliarde de dolari, în care se încadrează şi costul roboţilor construiţi pentru realizarea transplantelor de păr. George Cotsarelis de la Universitatea din Pennsylvania susţine că poate stimula formarea de noi foliculi ai părului. Metoda propusă de specialistul american se referă la folosirea unei rotiţe abrazive, care îndepărtează, prin frecare, pielea de pe scalp, determinînd creşterea unui nou strat de celule tinere înlocuitoare. Tratarea acestor celule cu un medicament, ce inhibă factorii de creştere a epidermei, permite transformarea unora dintre aceste celule în foliculi ai părului. Echipa de la Universitatea din Pennsylvania a testat deja cu succes această idee pe şoareci de laborator şi pe piele umană grefată şi a hotărît să creeze o companie, Follica, pentru a comercializa produsul.

Calcule în gigapixeli

Imaginile cu rezoluţie mare captate prin satelit sau cu ajutorul aeronavelor sînt spectaculoase, însă cîmpul vizual al acestor dispozitive este redus. Pentru monitorizarea unei suprafeţe mari, imaginile captate sînt unite întocmai pieselor unui mozaic. Această metodă este folosită în programe ca Google Earth şi Microsoft Virtual Earth, însă problema ce intervine constă în faptul că unele obiecte, cum ar fi maşinile, pot apărea mai mult de o singură dată dacă se mişcă de la o imagine la alta între expuneri. Pentru eliminarea acestor probleme, o echipă formată din cercetători de la Sony şi de la Universitatea Alabama din Huntsville a inventat un aparat cu unghi larg ce poate fotografia o suprafaţă de 10 kilometri pătraţi de la o altitudine de 7,5 kilometri cu o rezoluţie mai mare de 50 centimetri pe pixel. Ideea constă în crearea unei serii de cipuri sensibile la lumină – fiecare dintre ele înregistrînd părţi mai mici din imaginea de ansamblu – care să fie plasate în planul focal al unui imens sistem cu lentile multiple. Rezoluţia acestui aparat se va putea măsura în gigapixeli, iar fotografiile vor fi realizate cu patru frame-uri (imagini) pe secundă. Inventatorii sugerează că un astfel de aparat montat pe un avion ar putea capta singur imagini cu un întreg oraş. Chiar şi vehiculele ar putea fi monitorizate fără riscul de a le pierde pe măsură ce se mişcă dintr-o zonă în alta. Montată pe partea de dedesubt a unei aeronave nepilotate, camera cu gigapixeli ar putea furniza imagini de supraveghere a unor suprafeţe mari.

Servieta-laborator

Departamentul de Securitate al Statelor Unite a început să dezvolte, încă din 2003, un sistem de detectare a agenţilor patogeni din aer, cum ar fi antraxul şi gazul sarin. Mecanismele mari, create în Laboratorul Naţional Lawrence Livermore din California, erau de mărimea unei cartoteci (fişet), dimensiune care le limita portabilitatea. John Dzenitis de la Laboratoarele Livermore a creat un mecanism asemănător ca eficienţă, dar de mărimea unei serviete ce conţine un minilaborator microfluidic, ce caută urmele lăsate de agenţii patogeni purtaţi pe calea aerului. Noua servietă biologică va putea fi utilizată şi ca bagaj de mînă la bordul unui avion, iar mărimile sale reduse fac posibilă plasarea în locuri-cheie, cum ar fi căile de aerisire ale unei clădiri. O trăsătură importantă a noului mecanism este că acesta poate desfăşura analizele în mod automat aproximativ într-o oră de la preluarea probelor, mărind astfel viteza de reacţie în eventualitatea unui atac.

Programe de detectare

Vopselele pentru graffiti pot fi îndepărtate relativ uşor de pe clădiri, autobuze, refugii şi alte tipuri de mobilier stradal. Dar graffiti-ul zgîriat pe suprafeţe, cum ar fi Perspex, se dovedeşte mult mai dificil de curăţat şi de obicei necesită înlocuirea întregii suprafeţe, ceea ce presupune costuri ridicate. O echipă de cercetători condusă de Seng Chu Tan de la Universitatea de Tehnologie Curtin din Perth, Australia, a dezvoltat un mecanism ce poate auzi cînd graffiti-ul este zgîriat pe suprafeţe. Dispozitivul constă într-un set de microfoane ataşat de suprafaţa monitorizată şi conectat la un software programat să distingă între zgomotele de fond şi sunetele specifice zgîrieturilor de graffiti. Atunci cînd computerul detectează semne de vandalism în desfăşurare, declanşează o alarmă ce alertează organele de ordine.