Întoarcerea strămoşilor divini

Zeiţa de la Vidra, straniul cuplu statuar venerat în templul de la Parţa, zeii pictaţi la care se închina, cândva, poporul de artişti ai culturii Cucuteni, au revenit acasă. Iar odată cu ei, relicvele câtorva milenii de istorie.

Anul trecut, când a fost expusă în premieră mondială, divina oaste preistorică a cucerit sufletul Europei occidentale. Acum, este gata să ne cucerească şi pe noi. 

Muzeul Naţional de Istorie a României găzduieşte, între 23 martie şi 23 aprilie 2009, Expoziţia "Comorile timpului. Civilizaţii din epoca pietrei", eveniment cultural de excepţie, dedicat celor 1.112 de artefacte preistorice care au focalizat, anul trecut, atenţia opiniei publice internaţionale. Este vorba despre relicvele prezentate în Expoziţia "A l'aube de l'Europe, Les grandes cultures neolithiques de Roumanie"- "Zorii Europei, Marile culturi neolitice ale României". Deschisă între 2 iunie şi 1 octombrie 2008, aceasta a fost găzduită la "Historiche Museum" din Olten, Elveţia. O expoziţie arheologică senzaţională, pe care specialiştii au inclus-o printre cele cinci evenimente culturale de importanţă mondială de anul trecut.

Actuala expoziţie de la Muzeul Naţional de Istorie a României este, cel puţin până acum, prima ocazie în care şi noi românii putem admira, adunate la un loc, cele mai reprezentative relicve preistorice descoperite pe teritoriul ţării noastre, de-a lungul a peste un secol de săpături arheologice.

MAŞINA TIMPULUI
Expoziţia de la Olten a oferit lumii occidentale prima ocazie de a lua contact cu vestigiile unor civilizaţii străvechi care, până atunci, erau privite cu o condescendenţă plină de ignoranţă. Înainte de acest eveniment, preistoria însemna, pentru vestul Europei, doar peşterile pictate de la Altamira şi Lascaux ori structurile megalitice de la Stonehenge.

În acest context, expoziţia de la Olten a oferit o surpriză de proporţii imense: un tezaur excepţional de obiecte străvechi, realizate la un înalt nivel artistic. Obiecte superbe, confecţionate de purtătorii unor civilizaţii neolitice care erau deja bătrâne pe vremea în care vechii faraoni din Egiptul antic începuseră să-şi înalţe  piramidele. Adunate la un loc şi prezentate pentru prima dată în surprinzătoarea lor înlănţuire cronologică, toate acele relicve constituiau un soi de maşină a timpului care readucea la viaţă o lume pe cât de veche, pe atât de spectaculoasă. O lume cu totul neaşteptată care demonstra că, în urmă cu şase-şapte milenii, teritoriul ţării noastre, la fel ca restul Peninsulei Balcanice, a fost poarta prin care civilizaţia a pătruns în  Europa centrală şi de vest.

AVENTURA ELVEŢIANĂ
Organizarea expoziţiei de la Olten a fost o aventură pasionantă în care au fost angrenaţi atât autorităţile şi specialiştii români, cât şi omologii lor elveţieni. Dragomir N. Popovici, şeful Secţiei Arheologie de la Muzeul Naţional de Istorie al României, specializat în studiul preistoriei, a fost unul dintre arheologii noştri care s-au implicat încă de la început, în organizarea "aventurii" elveţiene. Privitor la acel eveniment, ne-a relatat că selecţia pieselor care urmau să fie prezentate în expoziţia de la Olten s-a făcut pe baza unor criterii de reprezentativitate ştiinţifică dar şi artistică. "Intenţia organizatorilor nu a fost de a face o expoziţie de minuni, ci una care să redea etapele pe care le-au parcurs, în evoluţia lor, culturile preistorice din spaţiul nord-Dunărean".

Culturi despre noi ca nespecialişti, nu prea ştim mare lucru nici aici la noi acasă. Totuşi, ele au avut, cândva, un rol deosebit de important. Rol pe care Popovici îl detaliază în deplină cunoştiinţă de cauză: "Neolitizarea Europei a fost un proces de anvergură continentală, un proces complex în care aceste culturi străvechi au avut un rol extrem de important. Spre exemplu Cultura Starcevo-Criş (6400-6200 î.Hr.) marchează debutul Neoliticului pentru o bună parte a teritoriul european. Iar culturi cu totul excepţionale, precum Gumelniţa şi Cucuteni nu au egal în tot restul continentului". Un alt criteriu de selecţie a fost cel cronologic, al succesiunii lor de-a lungul mileniilor.

Astfel se face că la expoziţia din Elveţia au fost trimise cele mai importante piese arheologice descoperite în situri aparţinând culturilor Starcevo-Criş, Vinca, Vădastra, Hamangia, Petreşti, Boian, Pre-Cucuteni, Tiszpolgar, Gumelniţa, Cucuteni, Bodrogkeresztur, Horodiştea-Ierbiceni şi din din aşezările apărţinătoare a ceea ce specialiştii numesc "Cultura Amforelor sferice". În total 1.112 de piese arheologice. Fiecare în parte sunt vestigii arheologice extrem de importante, iar majoritatea face parte din tezaurul patrimoniului cultural naţional.

Exponatele trimise în Occident pentru a vorbi în numele preistoriei  noastre au  cuprins o paletă deosebit de vastă: unelte, arme, obiecte de podoabă, ceramică de toate tipurile, statuete şi figurine antropomorfe şi zoomorfe. Dar şi embleme ale puterii, dintre care cea mai celebră este "Sceptrul de la Casimcea" , cioplit din piatră în forma unui cap de cal.

DIN NOU ACASĂ
Organizarea expoziţiei din Elveţia a necestitat un efort imens, depus de o armată întreagă de specialişti implicaţi în acest eveniment. În mod normal, artefactele preistorice sunt adăpostite în vitrinele ori depozitele câtorva dintre cele mai importante muzee din ţară. Alegerea lor s-a făcut în urma unor analize complexe, urmate de fişarea fiecăruia în parte. Apoi, introduse în ambalaje speciale, au fost transportate în Elveţia la bordul unui avion militar. Totul cu asigurarea celor mai stricte măsuri de protecţie şi pază posibile. Iar după închiderea expoziţiei, întregul lanţ de operaţiuni a fost refăcut "în sens invers", până la revenirea lor în ţară. Adunată acum în vitrinele Muzeului Naţional de Istorie a României, moştenirea neolitică ne este acum accesibilă şi nouă. Este a altă premieră pentru că, până la această expoziţie acum, nimeni nu a mai avut ocazia să le poată admira pe toate la un loc, adunate în cadrul uneia şi aceeiaşi expoziţii.
VARIANTA ROMâNEASCĂ
Arheologul Dragomir Popovici ne-a relatat că toate cele 1.112 de artefacte străvechi vor fi prezentate în holul principal al Muzeului Naţional,  pe o suprafaţă de expunere egală cu cea de care au beneficiat la Olten: aproape opt sute de metri pătraţi. Singura deosebire este că, în Elveţia, acest spaţiu cuprindea două etaje. Acolo, în Elveţia, o bună parte dintre vitrine au fost confecţionate special pentru acel eveniment. Iar pentru piesele cele mai importante, precum Gânditorul de la Hamangia ori idolul de la Moigrad, s-au comandat vitrine speciale care au costat în jur de 500.000 de euro bucata. Au fost nişte vitrine blindate, protejate cu sticlă securizată, antiglonţ care, în caz de nevoie, ar fi rezistat chiar şi în cazul în care s-ar fi tras în ele cu AG-ul.

Atunci, cu ocazia expoziţiei venite din România, a fost modernizat întregul sistem de securitatea al muzeului elveţian. În plus, acele vitrine, luminate cu surse speciale, de lumină rece, erau nişte mici uzine prevăzute cu aparatură specială care avea rolul de a asigura condiţiile speciale de temperatură şi umiditate pretinse de fiecare exponat în parte. Era şi firesc : valoarea totală de asigurare a tuturor celor 1.112 exponate se cifra undeva în jurul a 20 de milioane de euro. Aici acasă, toate aceste obiecte străvechi vor fi expuse în vitrinele Muzeului Naţional şi vor fi protejate de unul dintre cele mai complexe sisteme de securitate existente în ţara noastră. 

UN TEZAUR UNIC
Ce putem vedea în Expoziţia "Comorile timpului. Civilizaţii din epoca pietrei", deschisă luni la Muzeul Naţional de Istorie? Tot ceea ce au văzut şi cei peste o sută de mii de vizitatori occidentali care au vizitat expoziţia de la Olten. La fel ca pentru ei, şi pentru noi această expoziţie este unica ocazie în care putem admira, adunate într-un singur loc, toate aceste vestigii străvechi. Expoziţia urmăreşte evoluţia cronologică a culturilor neolitice care s-au dezvoltat, în timp, pe teritoriul ţării noastre şi în restul zonelor limitrofe. Acolo, pot fi văzute vestigile culturii Starcevo-Criş, Vinca-Turdaş, Boian-Gumelniţa, superbele vase de ceramică pictată ale culturii Cucuteni.

Din păcate, datorită lipsei unui spaţiu corespunzător, dintre vestigiile monumentalului complex religios de la Parţa, nu va putea fi expusă decât statuia dublă ce reprezintă un zeu cu cap de taur, unit în acelaşi trup cu o zeiţă a fertilităţii. În schimb, sunt prezente frontonul străvechiului templu cucutenian, descoperit la Truşeşti, precum şi coloanele sanctuarul de la Căscioarele, frecventat cândva de purtătorii culturii Gumelniţa. Şi bineînţeles că nu va lipsi Gânditorul de la Hamangia. Iar acesta, dincolo de celebritatea sa internaţională, merită văzut fie măcar şi pentru faptul că, el singur, este o adevărată comoară: este asigurat pentru o valoare de peste cinci milioane de euro.

AURUL ZEILOR
Deşi Neoliticul este considerat, de obicei, o "epocă a pietrei", de la un moment dat oamenii acelor vremuri au descoperit şi anumite proceduri şi tehnologii de extragere şi prelucrare a unor metale. Concret, era vorba despre aur şi cupru.  Din poziţia lor de "civilizatoare" ale Europei preistorice, culturile neolitice de pe teritoriul ţării noastre au explorat, din plin, toate posibilităţile oferite de această această descoperire revoluţionară pentru acele vremuri. Din aramă, cei din vechime îşi confecţionau arme care puteau fi mult mai bine ascuţite şi deci mai eficiente decât cele din piatră lustruită. Dar şi diverse unelte a căror formă seamănă izbitor cu cele folosite încă şi în zilele noastre.

În schimb, din aur se turnau mai ales obiecte de cult, de obicei imagini ale unor divinităţi. Câteva dintre acestea au fost prezentate în expoziţia de la Olten. Iar acum le putem vedea şi noi, expuse în vitrinele expoziţiei de la Muzeul Naţional. Spre exemplu, din seria obiectelor de cult confecţionate din matalul regal, face parte  "Idolul de la Moigrad". Privit prin prisma valoarii culturale, această relicvă este de-a dreptul inestimabilă. Dar nici valoarea lui strict materială nu este de neglijat: este vorba despre 764,4 grame de aur aproape pur, de 24 de carate pe care le conţine. La fel de pur este şi aurul din care sunt confecţionaţi idolii descoperiţi lângă Olteniţa, care reprezintă o divinitate necunoscută, pe care specialiştii din zilele noastre au boteazt-o "Marea Zeiţă". O zeitate căreia i se închinau membrii unei comunităţi aparţinând Culturii Gumelniţa. Deosebit de rafinată, forma acestor "Zei" preistorici pare a fi, mai curând, modelată de minţile dăruite cu har ale unor sculptori moderni. Puritatea metalului  din care sunt confecţionaţi toţi aceşti idoli nu trebuie să ne mire: primul aur folosit de om, provenea din nisipurile aurifere care existau în albia unor râuri. Iar acesta, spre deosebire de cel scos din măruntaiele Pământului, este întotdeauna deosebit de "curat". 

NEOLITICUL LOVIT DE CRIZA FINANCIARĂ
În cele mai multe dintre cazurile în care ţara noastră a organizat diferite expoziţiile internaţionale, o bună parte din cheltuielile făcute în străinătate au fost suportate autorităţile din ţara gazdă. Asta s-a întâmplat şi în cazul expoziţiei de la Olten. În plus, anul trecut se mai planificase ca, după expoziţia de la Muzeul Naţional de Istorie, relicvele neoliticului românesc urmau să pornescă într-un adevărat "turneu" internaţional.

Concret, în cursul anului 2009 ele urmau să fie prezentate în cadrul unor expoziţii internaţionale, una în Belgia şi cealaltă în SUA. Din păcate, actuala criza economică a început să-şi arate colţii şi în acest domeniu. Pe de o parte, organizatorii externi nu s-au mai arătat dispuşi să plătească partea din cheltuieli  care le revenea. Pe de altă parte, nici din partea nostră nu mai sunt suficienţi bani pentru asemenea evenimente de mare anvergură. Astfel se face că, doar două sute de artifacte dintre cele 1112, aflate acum în expoziţia "Comorile timpului. Civilizaţii din epoca pietrei" de la Bucureşti vor fi expuse, la toamnă, în New York şi Chicago. Restul se vor reîntoarce în patrimoniul muzeelor din ţară, exact în locurile în care s-au aflat înaintea expoziţiei de la Olten. Şi nimeni nu are de unde să ştie când se vor mai reuni toate la un loc pentru a recrea icoana vie a câtorva mii de ani de istorie şi civilizaţie.