Apariţia radioului este legată de o serie semnificativă de nume ale unor inventatori celebri, fiecare dintre ei contribuind mai mult sau mai puţin la apariţia acestei "minuni" după aproximativ douăzeci de ani de la inventarea telefonului.
Apariţia radioului este legată de o serie semnificativă de nume ale unor inventatori celebri, fiecare dintre ei contribuind mai mult sau mai puţin la apariţia acestei "minuni" după aproximativ douăzeci de ani de la inventarea telefonului.
Primul om de ştiinţă care a reuşit să transmită şi să recepţioneze unde radio a fost Heinrich Hertz, între 1886 şi 1888. Experimentele sale s-au bazat pe cercetările anterioare efectuate de James Clerk Maxwell, autorul teoriei electromagnetismului, care "prezicea" matematic existenţa undelor electromagnetice. Se întâmpla în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Maxwell fiind influenţat de cercetarea fenomenelor electromagnetice a lui Michael Faraday.
PREMIERĂ. În 1888, fizicianul german Heinrich Hertz a descoperit undele radio, o formă a radiaţiei electromagnetice cu lungimi de undă prea lungi pentru a putea fi observate cu ochiul liber, confirmând astfel ipoteza lui Maxwell. Hertz a construit un oscilator cu putere de transmisie a undelor radio, detectându-le cu ajutorul unui arc metalic dispus cu un orificiu la unul din capete. Când arcul se afla în interiorul câmpului electromagnetic al oscilatorului se produceau scântei, acest fapt demonstrând capacitatea undelor electromagnetice de a fi transmise în spaţiu şi totodată detectate.
Descoperirea lui Hertz a servit ca şi catalizator pentru inventatorul italian Guglielmo Marconi, care a sesizat potenţialul utilizării acestor unde pentru a transmite mesaje prin intermediul telegrafului. Primele transmisiuni radio ale lui Marconi au fost realizate în 1886, sub forma unor mesaje codate emise pe o distanţă de circa 1,5 kilometri. Marconi şi-a patentat invenţia în Anglia şi a continuat cercetările, emiţând unde radio pe distanţe din ce în ce mai mari. În 1899, el a deschis prima fabrică unde se construiau aparate de telegraf fără fir în Chelmsford (Essex) şi a stabilit o legătură radio între Marea Britanie şi Franţa. Prima legătură de acest gen cu SUA a stabilit-o în 1901. În 1909, Marconi a obţinut Premiul Nobel pentru fizică datorită acestei invenţii.
AUTOR DE DREPT. Părintele radioului pare însă să fi fost Nikola Tesla, care a inventat cu patru ani înaintea lui Marconi modelul teoretic al radioului. Tesla a pierdut primul proces în vederea recunoaşterii "paternităţii", intentat lui Marconi în 1915. Al doilea proces derulat în 1946 la Curtea Supremă din SUA avea să-i dea câştig de cauză lui Tesla, acesta fiind declarat "părintele" legitim al radioului. În jurul anului 1891, Tesla a construit o serie de aparate care produceau între 15.000 şi 18.000 de cicluri electromagnetice pe secundă. El prefera să utilizeze undele longitudinale, deoarece considera că undele hertziene sunt o adevărată pierdere de energie.
ROMĂNIA. La 1 noiembrie 1928, în România avea să fie lansat oficial primul semnal în eter de fizicianul Dragomir Hurmuzescu. Radiodifuziunea română avea să transmită la 18 decembrie 1928 prima emisiune umoristică, iar un an mai târziu a trimis în eter prima emisiune pentru cei mici ("Ora copiilor", la 12 ianuarie), prima transmisiune de teatru cu poemul liric "O toamnă" de Alfred Moşoiu (la 23 ianuarie), prima transmisiune directă de la Opera Română cu "Aida" de Giuseppe Verdi (la 14 aprilie), prima transmisiune directă de la Ateneul Român (la 28 octombrie). În 1930 a debutat Universitatea Radio, conţinând conferinţe ţinute de prestigioase personalităţi ale intelectualităţii româneşti din perioada interbelică, precum şi emisiunile "Ora sătenilor" şi "Ora şcolarilor".
Citește pe Antena3.ro