Muzeul OZN şi Centrul internaţional de cercetare a fenomenului

4 iulie 1947. Trecut de miezul nopţii. Statul New Mexico, SUA. Un obiect misterios a străpuns cerul şi s-a prăbuşit, cu o viteză uimitoare, nu departe de o bază a forţelor aeriene americane, la poalele Munţilor Capitan.

Martori ai prăbuşirii au fost câţiva localnici din oraşul Roswell - un fermier, două maici, un arheolog şi studenţii săi. Obiectul care zbura din direcţia nord-nord-vest s-a zdrobit de pământ şi s-a fragmentat. În partea de est faţă de zona de impact se afla Baza aeriană Roswell, iar în vest - o instalaţie militară unde se testau rachete.

Ambele locaţii erau dotate cu radare, care au surprins, cu câteva nopţi înainte de coliziune, obiectul misterios "dansând" pe cer. În noaptea de 4 iulie, obiectul, care sfida legea gravitaţională şi care se deplasa la o viteză pe care nici un avion nu o putea atinge la acel moment, a dispărut de pe radare şi s-a prăbuşit în apropierea unei tabere de arheologie. Câteva ore mai târziu, când s-a luminat, o unitate a Forţelor aeriene a izolat zona şi i-a îndepărtat pe civilii curioşi. Militarii ajunşi la faţa locului au observat un aparat zdrobit, din care se putea distingea încă fuselajul aplatizat, lipsit însă de aripi.

Dar militarii nu au fost singurii martori. Un fermier care se afla la câţiva kilometri distanţă de locul impactului a descoperit mai multe fragmente de metal împrăştiate. La două zile după incident, fermierul Mack Brazel a făcut o vizită la secţia de poliţie din oraşul Roswell, raportându-i şerifului George Wilcox despre bizarul eveniment. Omul legii a luat ulterior legătura cu maiorul Jesse Marcel de la Serviciile Secrete şi, câteva zile mai târziu, bucata de pământ unde fermierul găsise fragmente din obiectul necunoscut a fost îngrădită şi ferită de privirile curioase ale oamenilor.

Alţi doi martori oculari - William Woody şi tatăl său - se aflau în estul oraşului Roswell în noaptea în care a căzut din cer un obiect strălucitor obiect. Două zile mai târziu, când cei doi au încercat să identifice zona impactului, au fost întorşi din drum de militari.

În dimineaţa zilei de 7 iulie, maiorul Marcel a descoperit că fragmentele aparatului prăbuşit se întindeau pe o suprafaţă "de aproximativ 1.200 de metri pe câţiva zeci de metri". Unele bucăţi erau din metal şi extrem de subţiri, iar altele dintr-un material necunoscut, care "nici nu se îndoia, nici nu se rupea". Unele dintre acestea din urmă erau însemnate cu nişte motive ciudate, în două culori. "Nu ştiam ce luasem de-acolo. Încă nu ştiu ce erau bucăţile acelea... Nu puteau fi fragmente dintr-un avion şi nici dintr-un balon meteorologic sau experimental... Şi, cu siguranţă, nu erau nici fragmente de rachete", declara mai târziu maiorul în acea perioadă.

La 8 iulie 1947, responsabilii de la baza aeriană au transmis un comunicat de presă în care precizau că fragmentele "unui disc zburător" prăbuşit au fost recuperate. În dimineaţa zilei de 8 iulie, maiorul Jesse Marcel îi raporta superiorul său, colonelul Blanchard, despre descoperirile făcute, arătându-i câteva fragmente din misteriosul obiect. În aceeaşi zi, un alt comunicat de presă anunţa că fragmentele aparţineau unui balon meteorologic, şi nu unei farfurii zburătoare, aşa cum se speculase. Concomitent, Mack Brazel şi-a schimbat declaraţia, prezentându-se, sub escorta Armatei, cu o nouă versiune la redacţia unui ziar din Roswell, unde a mărturisit că găsise acele fragmente în data de 14 iunie şi că, în alte două dăţi, descoperise câteva bucăţi din mai multe dispozitive de observare meteorologică.

La 9 iulie, un tânăr antreprenor de pompe funebre din Roswell fusese chestionat, prin telefon, de către un responsabil de la baza aeriană în legătură cu modalitatea de conservare a unor cadavre fără să le fie afectate ţesuturile. O zi mai târziu, Glenn Dennis, tânărul în cauză, fusese informat de către o asistentă de la spitalul din baza militară cu privire la existenţa unor cadavre. Câteva zile mai târziu, asistenta a fost transferată şi nimeni nu a mai auzit de ea.

"PURPURIU. CIUDAT. NICIODATĂ NU AM VăZUT AŞA CEVA... FORME GEOMETRICE DIFERITE, FRUNZE ŞI CERCURI"
Până la începutul anilor 1980, povestea a fost "înnăbuşită". În urmă cu aproximativ 30 de ani, Stanton Friedman, expert în fizică nucleară şi unul dintre cei mai cunoscuţi "anchetatori" ai fenomenului OZN, a început să cerceteze cazul Roswell.

În mai 1990, în timpul unei şedinţe de hipnoză condusă de medicul John Watkins, fiul maiorului Jesse Marcel, şi-a amintit că pe unul dintre fragmentele pe care tatăl său le-a adus acasă era o notiţă pe care scria: "Purpuriu. Ciudat. Niciodată nu am văzut aşa ceva... Forme geometrice diferite, frunze şi cercuri". Desenele, mai spunea fiul maiorului, era simboluri micuţe, de culoare purpuriu aprins; erau simboluri separate.

În anii 1990, locotenentul Walter Haut, ofiţerul de presă care activa în 1947 la Baza aeriană Roswell şi Glenn Dennis, antreprenorul de pompe funebre, care în iulie 1947 fusese interogat de un responsabil al bazei din Roswell cu privire la conservarea unor cadavre, au înfiinţat Muzeul OZN . Instituţia şi-a deschis porţile publicului în 1992. Haut şi Dennis au iniţiat, în cadrul acestui proiect, un program de cercetare a fenomenului obiectelor zburătoare neidentificate. Expoziţiile oferite de Muzeul din centrul oraşului Roswell cuprind informaţii despre straniul incident, precum şi despre celebrele cercuri în lanurile de grâu, mărturii despre întâlniri cu "omuleţii verzi", documente legate de Zona 51, precum şi declaraţii referitoare la răpiri. Expoziţiile nu-şi propun să convingă oamenii cu privire la existenţa extratereştrilor, ci să-i motiveze să cerceteze ei înşi acest fenomen.

Partea I


Partea a II-a