Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Globurile de cristal, pietrele preţioase sau lupele spun povestea complicată a banalilor ochelari de vedere din ziua de azi.
Globurile de cristal, pietrele preţioase sau lupele spun povestea complicată a banalilor ochelari de vedere din ziua de azi.
De la inceputurile istoriei, omul s-a confruntat cu o mare problemă: vederea imperfectă. De aceea a incercat pe toate căile să descopere obiectul care ar putea conduce la corectarea acestui defect. Domeniul opticii s-a confruntat cu o evoluţie mai lentă decăt altele. De la primii ochelari care se sprijineau direct pe nas, in secolul al XIV-lea, sau erau legaţi cu panglici de urechi au trecut căteva sute de ani buni pănă cănd braţele care sprijină lentilele in ramă şi-au făcut apariţia, in secolul al XIX-lea.
Citește pe Antena3.ro
SCHIMBARE. Ochelarii de vedere, aşa cum ii ştim azi, au pierdut teren in faţa lentilelor de contact la sfărşitul secolului al XX-lea, in vreme ce ochelarii de soare şi-au consolidat statutul de accesoriu emblematic in cultura contemporană.
PIETRELE. Nero a fost primul impărat roman care s-a folosit de un obiect pentru a vedea mai bine, urmărind luptele gladiatorilor printr-o bucată de smarald, care, datorită culorii sale, filtra lumina. Cele mai vechi lentile au fost descoperite in cetatea asiriană Ninive, confecţionate din cristal lustruit, fiind folosite la ştergerea cuvintelor de pe tăbliţele de ceară şi la cauterizarea rănilor.
LUPA. A apărut in jurul anului 1000 d.Hr., descoperită de fizicianul şi matematicianul arab Ibn al-Haztham ak-Hazin (965-1039), fiind confecţionată dintr-o sferă de sticlă care era aşezată peste cuvinte, pentru a le mări literele. Lupa a fost folosită in special de călugări, in perioada Evului Mediu, la copierea textelor in spaţii speciale din incinta mănăstirilor, numite scriptorium.
PINCE-NEZ. In anul 1280, veneţienii Salvino degli Armati şi Alessandro da Spina au inventat lentila pusă pe o ramă de lemn, care se sprijinea pe nas. Urmaşii lor, ochelarii "pince-nez", apăruţi in 1840, erau din cupru sau din fier şi nu aveau rame, se prindeau pur şi simplu de nas prin clipsuri din os sau carapace de broască ţestoasă. Lentilele nu aveau dioptrii clar fixate pentru defectele ochiului.
LORNIONUL. Este o pereche de ochelari cu măner, care arată mai mult ca o mască. A fost inventată de englezul George Adams, unul dintre opticienii importanţi ai secolului al XVIII-lea, şi a fost foarte populară in secolul al XIX-lea, cănd era purtată mai mult ca podoabă decăt pentru funcţionalitatea sa. Era folosită cu precădere la baluri mascate şi a fost precursoarea ochelarilor de operă de astăzi.
MONOCLUL. A fost folosit pentru corectarea vederii la un singur ochi şi era format dintr-o lentilă circulară, cu ramă de metal, agăţată de imbrăcăminte printr-un lanţ sau şiret. Monoclul a apărut la Roma in 1720, şi primul care l-a folosit a fost anticarul prusac Philipp Von Stosch. Portul monoclului a devenit o modă la sfărşitul secolului al XIX-lea, ulterior apărănd şi varianta fără ramă.
OCHELARII. In secolul al XIX-lea, alegerea lentilelor de vedere era privilegiul aproape exclusiv al clientului. Opticienii erau, in cel mai bun caz, consultaţi asupra produsului pe care cineva il alegea. Ulterior, in secolul al XX-lea, studiile corecţiilor optice pentru defectele globului ocular au impus prescrierea de ochelari numai de medicii specializaţi in anatomia şi fiziologia ochilor, oftalmologii.
LENTILELE. In anul 1508, Leonardo da Vinci a descris lentilele care stau direct pe ochi - un model precursor al lentilelor de contact. Lentilele de contact au fost confecţionate pentru prima dată in 1887 de elveţianul Eugen Frick. Inventate pentru corectarea vederii, lentilele de contact sunt folosite in prezent şi pentru schimbarea culorii ochilor.
