Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inventate în antichitate, uitate timp de un mileniu, apoi ridicate la cel mai înalt rang al modei, perucile au avut utilizări diverse, de la modalitatea de evitare a păduchilor până la definirea statutului social.
Inventate în antichitate, uitate timp de un mileniu, apoi ridicate la cel mai înalt rang al modei, perucile au avut utilizări diverse, de la modalitatea de evitare a păduchilor până la definirea statutului social.
Cele mai vechi peruci datează din vremea Egiptului antic, timp în care locuitorii le foloseau pentru a-şi proteja chelia de soare. Totuşi, prima funcţie a acestor obiecte era dată, ca şi în ziua de azi, de modă, fiind un accesoriu nelipsit al celor bogaţi la petreceri şi banchete. Perucile erau împrospătate cu petale sau bucăţele de lemn parfumat, aşa cum este scorţişoara, iar atunci când nu le purtau, posesorii le păstrau în cutii sau cufere speciale, pentru a nu se deteriora. Când nu îşi puteau permite să cumpere o perucă, egiptenii utilizau extensii de păr pe care le legau la ceafă, lasându-le să cadă pe spate.
REDESCOPERIRE. Peste un mileniu, în secolul al XVII-lea, regele Ludovic al XIV-lea transforma perucile cu păr lung şi buclat într-un accesoriu indispensabil atunci când venea vorba de modă. Deoarece părul său lung şi negru se rărise, regele a angajat 48 de peruchieri, înfiinţând astfel prima breaslă de peruchieri din Paris. În secolul al XVIII-lea, perucile erau pudrate cu prafuri obţinute din amidon fin combinat cu arome de floare de portocal sau lavandă şi aveau culoarea albă. Existau însă şi peruci albastre, violete sau roz. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, perucile, îngreunate de pomezi, pudre şi ornamente, iniţial la modă printre doamnele de la curtea regală de la Versailles, au devenit simbolul decăderii nobilimii franceze.
