Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Rudele şi partenerii de viaţă pot influenţa creşterea in greutate intr-o proporţie mai mică. Indivizii ai căror rude devin obeze au "şanse", in proporţie de 40%, să devină, la răndul lor, supraponderali. In cazul partenerilor de viaţă, procentul poate ajunge la 37%.
Dacă prietenii unei persoane devin obezi, "şansele" acesteia să sufere de obezitate cresc cu peste 50%
Rudele şi partenerii de viaţă pot influenţa creşterea in greutate intr-o proporţie mai mică. Indivizii ai căror rude devin obeze au "şanse", in proporţie de 40%, să devină, la răndul lor, supraponderali. In cazul partenerilor de viaţă, procentul poate ajunge la 37%. Potrivit lui James Fowler de la Universitatea California din San Diego, studiul menţionat e prima lucrare dedicată modului in care obezitatea se "transmite" prin intermediul unor mecanisme sociale de la o persoană la alta. Cercetătorul crede că rezultatele studiului indică faptul că obezitatea poate fi "contagioasă", transmiterea făcăndu-se printr-un mecanism social, nu ca in cazul microbilor. Abordarea respectivă poate constitui o explicaţie pentru răspăndirea obezităţii in SUA, numărul celor ce suferă de această boală crescănd exponenţial. Deja in America se poate vorbi despre o adevărată epidemie de obezitate.
In cadrul studiului au fost analizate cazurile a 12.067 persoane, in majoritate locuitori ai oraşului Franmingham, statul Massachussetts, albi, ce aparţineau clasei de mijloc. Starea de sănătate şi obiceiurile lor au fost monitorizate incă din 1948. In anul 1971 au fost solicitaţi să participe la studiu rudele şi partenerii de viaţă. Specialiştii au incercat să determine dacă şi cei din urmă au devenit obezi şi cănd s-a petrecut evenimentul respectiv. Astfel, dacă un individ a devenit obez, prietenii săi aveau cu 57% mai multe şanse de a deveni obezi in următorii 32 de ani.
PROBLEMĂ COLECTIVĂ. Dacă unul dintre participanţii iniţiali nominaliza un alt participant iniţial, şansele ultimului de a deveni obez creşteau cu 171% sau chiar cu peste 200%. Obezitatea poate avea şi un "efect de gradul trei". Dacă o persoană devine obeză, nu doar prietenii săi devin obezi, ci şi prietenii prietenilor lor. Rezultatele studiului au fost obţinute pentru o perioadă de 32 de ani.
Cercetările au evidenţiat faptul că obezitatea nu e o problemă personală, ci una colectivă. Privind in jur şi constatănd că şi alţii "căştigă căteva kilograme in plus", unele persoane işi pot schimba părerea faţă de dimensiunile corporale "acceptabile", considerănd că e "mai cool" să fii mai gras. Cercetările au demonstrat că obezitatea se poate "transmite" şi intre persoane ce locuiesc la 800 km distanţă. Paradoxal insă, un vecin obez nu poate influenţa tendinţa unei persoane de a deveni obeză, ceea ce denotă faptul că mediul de viaţă nu are influenţă. O motivaţie poate suna astfel: cunosc persoana respectivă din liceu şi "am crescut impreună in greutate". Rezultatele studiului incurajează oamenii să ţină regim şi să facă exerciţii in grup sau cu prietenii.
News
Bărbaţii, "mai simpli" decăt femeile. Indiferent de specia căreia ii aparţine, oricare individ de sex masculin apelează la strategii şi artificii care il pot ajuta să devină "cel mai apt pentru imperechere" şi să căştige o "competiţie" cunoscută sub denumirea de "selecţie sexuală", declanşată de organismele de sex feminin. Cunoscutul naturalist Charles Darwin a observat pentru prima dată că bărbaţii par să evolueze mai repede decăt femeile, dar nu a putut stabili cauza acestui fenomen. Potrivit profesorului asociat al Institutului de Genetică al Universi-tăţii Florida, Marta Wayne, procesul semnalat de Darwin se datorează faptului că bărbaţii au o structură "mai simplă" a organismului. In cazul masculilor, mecanismul moştenirii ereditare implică o structură ge-netică mai simplă, caracterizată printr-un număr mai mic de interacţiuni intre gene, decăt pentru femele.
Viaţa, adusă de o cometă. Potrivit unui studiu recent publicat in paginile Jurnalului Internaţional de Astrobiologie, este foarte posibil ca viaţa să fi ajuns pe Terra prin intermediul unui comete radioactive, in structura căreia exista un "miez" de apă in stare lichidă. Autorii lucrării, profesorul Chandra Wickramasinghe şi colegii săi de la Centrul de Astrobiologie al Universităţii Cardiff, susţin de multă vreme Teoria Panspermiei, potrivit căreia viaţa a apărut in interiorul cometelor şi s-a răspăndit ulterior pe planetele ale căror condiţii permiteau existenţa unor organisme vii. Misiunile recente de cercetare a unor comete par să confirme teoria respectivă. (R.P.)
