Primul Bloc-turn

A venit vara, iar ofertele de vacanţă încep să se aglomereze. Cei care anul acesta vor dori să viziteze nordul Italiei, sînt încurajati să nu omită, în călătoria lor, oraşul Pisa din provincia Toscana şi, cu precădere, celebrul turn înclinat din Piaţa Miracolelor.

A venit vara, iar ofertele de vacanţă încep să se aglomereze. Cei care anul acesta vor dori să viziteze nordul Italiei, sînt încurajati să nu omită, în călătoria lor, oraşul Pisa din provincia Toscana şi, cu precădere, celebrul turn înclinat din Piaţa Miracolelor.

Construcţia, care datează din secolul al XII-lea, a fost consolidată pentru prima dată în opt secole. Un sistem de senzori montat de mai bine de opt ani la temelia turnului a confirmat recent ipoteza enunţată în anul 2000 de inginerii care au ajutat la stabilizarea construcţiei, potrivit căreia uriaşul de 55 de metri înălţime şi 14 tone greutate nu se mai mişcă. Temerea că turnul s-ar fi putut prăbuşi a apărut încă de la începerea construcţiei lui, în anul 1173. De altfel, timp de 95 de ani după ridicarea fundaţiei şi a unui “brîu” de beton deasupra ei, turnul a fost abandonat. În 2000, inginerii au reuşit să reducă înclinaţia turnului cu aproximativ 36 de centimetri, revenind la poziţia pe care o avea în 1838.

TRECUT PRIN ISTORIE. Lucrările la turn au început în august 1173, cînd Pisa devenise deja un important centru comercial al Europei şi era considerat unul dintre cele mai bogate oraşe ale lumii. Menită să devină cea mai înaltă din Europa secolului al XII-lea, clădirea urma să adăpostească clopotele imensei catedrale din Piazza dei Miracoli (Piaţa Miracolelor). Documentele istorice din acea vreme nu sînt foarte concludente în ceea ce priveşte lucrările de ridicare a turnului. S-au încercat, însă, diverse variante pentru a explica motivele pentru care lucrările au fost sistate atunci cînd constructorii au terminat al doilea nivel al clădirii. S-a speculat o vreme că a fost vorba de disensiuni economice şi politice. S-a vehiculat însă şi varianta conform căreia constructorii au observat că turnul începuse deja să se scufunde în solul nisipos. Abia în timpurile noastre, experţii au stabilit că a fost vorba de o surpare a terenului din cauza existenţei, sub turn, a unor rămăşiţe ale unui vechi estuar al unui rîu. Analizînd, între altele, compoziţia solului (apă şi nisip sedimentat) şi materialul folosit la ridicarea turnului (marmură), specialiştii au anunţat, la sfîrşitul secolului trecut, că surparea a fost cauzată în principal de aceşti doi factori imediat după ce a fost ridicată fundaţia.

Citește pe Antena3.ro

Care sunt fructele și legumele toxice. Numărul celor cu pesticide peste limitele legale s-a dublat față de anul trecut

COTE DE ÎNCLINAŢIE. În 1278 au fost finalizate lucrările la etajul al şaptelea, apoi s-au sistat din nou. Înclinaţia ajunsese la un grad alarmant – aproximativ trei picioare (circa 30 de centimetri). În 1360 au început lucrările la etajul al optulea, destinat adăpostirii clopotelor. S-a încercat atunci compensarea înclinaţiei prin construirea încăperii într-un plan uşor oblic faţă de restul turnului. Clădirea în ansamblul ei a fost finalizată oficial zece ani mai tîrziu, în 1370. În tot acest răstimp şi cîteva secole după, turnul a continuat să se încline (măsură­torile făcute în 1550 arătau că vîrful turnului era deplasat cu 12 picioare spre sud faţă de bază). Devenită atracţie turistică încă din acele timpuri, construcţia nu a avut ocazia să fie vizitată decît de privirile curioşilor. De la distanţă, turiştii aveau ocazia să admire cele 200 de coloane şi cele şase arcade externe ale turnului.

TOT RĂUL SPRE BINE. La începutul secolului trecut, inginerii italieni au făcut mai multe găuri în fundaţia turnului şi au turnat în ele 200 de tone de beton. Brusc, turnul s-a înclinat ameninţător.

În 1964, autorităţile de la Roma au cerut ajutor internaţional. Se căutau atunci expertize şi căi de salvare a renumitului turn. În urmă cu patru decenii, vîrful turnului din Pisa era aplecat cu aproximativ 17 picioare spre sud, iar cercetările la faţa locului arătau că înclinaţia devenea tot mai mare pe zi ce trecea. În 1999, au început lucrările propriu-zise de restaurare. În urmă cu şapte ani, au fost finalizate lucrările de stabilizare a turnului. Experţii au promis atunci că rezistenţa clădirii ar trebui să dureze trei secole de acum înainte. Acum, italienii pregătesc clădirea – care s-a vrut primul bloc-turn de pe bătrînul continent – pentru sezonul estival.