Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
REPORTAJELE ZOOM
Pescuitul profesionist pe mare e departe de a fi sport şi plăcere. Este in fiecare zi o aventură. Nu joacă, ci o meserie cu multe riscuri. Zeci de metri de plasă, mult efort şi cunoştinţe acumulate in timp.
Reportajele zoom
"O pradă mortală", marca Discovery, starring Mircea Caloianu
Pescuitul profesionist pe mare e departe de a fi sport şi plăcere. Este in fiecare zi o aventură. Nu joacă, ci o meserie cu multe riscuri. Zeci de metri de plasă, mult efort şi cunoştinţe acumulate in timp.
Citește pe Antena3.ro
Pentru pescarii din 2 Mai, dimineaţa incepe puţin după ora patru. Marea nu le permite să doarmă prea mult. Ieşirea cu bărcile la talian (zonă in care este fixat un năvod mare. - italic) se face in fiecare zi, inainte de răsărit, dacă marea le permite accesul celor care şi-au legat viaţa de ea.
IN VRIE. Oamenii mării şi-au dat intălnire la magazinul cu program nonstop din centrul satului, ca de fiecare dată. Cu mai bine de o oră inainte de răsăritul soarelui, apucă să-şi bea cafeaua şi să schimbe căteva vorbe. "Astăzi e vănt. Nu cred că putem să intrăm. Mai aşteptăm, să vedem dacă se lasă marea mai tărziu şi poate avem noroc", ne-a spus unul dintre pescari săptămăna trecută, cănd ne-am alăturat grupului la pescuit pe mare. Valurile s-au mai liniştit in acea zi, dar ploaia a ţinut toată ziua. Cu toate astea, oamenii au ieşit de două ori in larg.
"Eu aş merge oricănd. Nu mi-e frică de valuri. Nu e vorba doar despre meserie. Iubesc marea şi ştiu că treaba asta se face cu riscuri mari, pe care mi le asum. Ii admir pe cei care pescuiesc la - 20 de grade şi işi riscă viaţa. Mă uit la fiecare emisiune de pe Discovery şi aş vrea să ajung acolo intr-o zi", ne-a mărturisit Mircea Caloianu, un tănăr care a devenit pescar profesionist la ţărmul Mării Negre cu găndul că va putea pescui mai tărziu şi in alte ape periculoase ale lumii. Şi-ar dori să umple recipiente de 300 de kilograme pentru pescuit crabi şi să rişte acel procent de accidentare de aproape 100%, precum cei din Alaska, pe care ii admiră pe Discovery in seria "O pradă mortală".
Colegii lui nu se găndesc la acelaşi lucru, dar suportă impreună condiţiile meteorologice dificile şi apele agitate ale mării. Nu la fel de agitate ca ale Mării Bering, dar destul de greu de suportat cu echipamentul de aici. Adică pentru bărcile lor de lemn, cu văsle, şi pentru hainele prin care intră apa rece. Şi cei de la malurile noastre pescuiesc la temperaturi sub 0 grade Celsius şi pe vănt.
PRINŞI INTRE VALURI. Vănt, ploaie şi valuri puternice. Cele două bărci care ne-au dus la talian au fost foarte greu de stăpănit. Furtuna nu se opreşte aşa de uşor, dar drumurile la mare trebuie să fie făcute. Pescarii lui nea Gheorghiţă de la micul golf din 2 Mai nu au nici echipamentul celor pe care Mircea ii vede pe Discovery, nici "pradă mortală" de milioane de euro pentru care alţii işi riscă viaţa. Nu mai aveam mult pănă să ne răsturnăm cu barca, insă pericolul nu este acelaşi ca pe marile vase de pescuit din largul altor mări. In zona B a Rezervaţiei Marine 2 Mai-Vama Veche, unde este permis pescuitul cu taliane, valurile nu ating 12 metri, ca in Alaska, iar cele căteva specii de peşti care se prind nu sunt crabii pentru care alţi pescari indură frigul cumplit.
"Nu mi-e frică de valuri. Iubesc marea şi ştiu că treaba asta se face cu riscuri mari, pe care mi le asum. Ii admir pe cei care pescuiesc la - 20 de grade şi işi riscă viaţa. Mă uit la fiecare emisiune de pe Discovery şi aş vrea să ajung acolo intr-o zi"
Mircea Caloianu ,pescar
"Nu mă interesează dacă sunt săptămăni la rănd in care nu prindem nimic. Eu o să fac asta in continuare, pentru că imi place ceea ce fac. Ştiu că acestea sunt riscurile"
Mircea Caloianu,pescar
Recoltă slabă
"Cel mai mult am prins 140-160 de kile de peşte. Daâ asta era acuâ căţiva ani. In ultima vreme nu se mai prinde. Sunt zile in care nu ieşim cu nimic sau avem 2-3 kile de peşte", se plăngea unul dintre pescarii de la 2 Mai. Cănd am ieşit impreună pe mare, am văzut că are dreptate. Dimineaţa, o plasă de peşte. Seara, nimic. "Nu mă interesează dacă sunt săptămăni la rănd in care nu prindem nimic. Eu o să fac asta in continuare, pentru că imi place ceea ce fac. Ştiu că astea sunt riscurile", mărturisea Mircea, cu toate că ar fi mai bine dacă peştele ar fi mai mult. Toţi cunosc marea după semne, la fel de bine ca specialiştii care au studiat-o ştiinţific.
