Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inregistrari audio pe diverse suporturi, de la metal (cupru), la sticla, de la cauciuc la staniol, de la ceara la alama, depozitate de peste 130 de ani (incepand cu anul 1978) la Muzeul Smithsonian si considerate pierdute, au inceput sa fie recuperate prin utilizarea unor noi tehnologii de scanare si translatare in semnal audio digital.
Cea mai veche inregistrare recuperata dateaza din 30 octombrie 1881 sau chiar mai devreme. Cert este ca atunci (la data respectiva) a fost depus discul de cupru pe care este imprimata inregistrarea la muzeul Smithsonian, de Volta Associates, firma lui Alexander Graham Bell.
La sfarsitul anilor 1870 si inceputul deceniului urmator, Bell a fost intr-o competitie acerba pentru descoperirea si patentarea primei masinarii capabile sa inregistreze si sa reproduca 'la infinit' sunetele.
In 1877, Thomas Edison a facut primul pas in aceasta directie, inventand fonograful, care putea inregistra si reproduce sunetele, dar avand dezavantajul ca inregistrarea se pierdea dupa cateva audieri. In prima sa inregistrare, Edison a recitat celebrele versuri pentru copii: 'Mary had a little lamb. Its fleece was white as snow. And everywhere that Mary went, the lamb was sure to go'. ('Maria avea un miel micut, cu lana alba ca zapada. Si oriunde Maria se ducea, mielul sigur o insotea').
Desi descoperirea a facut valva, Edison si-a incetinit cercetarile in aceasta directie, focalizandu-se pe imbunatatirea becului electric. A reluat munca la fonograf abia patru ani mai tarziu, cand a inlocuit suportul audio folosit initial (staniolul), cu cilindrii acoperiti cu ceara, folositi deja de Graham Bell si colaboratorii sai. De fapt, se ajunsese la grafofon, precursorul gramofonului – acesta din urma fiind reusita lui Emile Berliner.
