Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sabba Ştefănescu, un savant de mare anvergură şi un deschizător de drumuri. La începutul sec. XX, a fost primul profesor universitar care a predat Paleontologia în România Vechiului Regat.
Sabba Ştefănescu, un savant de mare anvergură şi un deschizător de drumuri. La începutul sec. XX, a fost primul profesor universitar care a predat Paleontologia în România Vechiului Regat.
Pentru cei mai mulţi dintre noi, Paleontologia înseamnă doar
ciolanele de Dinozauri din documentarele
Discovery. Ori fiarele terifiante readuse la viaţă în “Jurassic Park”.
Adevărul este infinit mai complex. Înainte de a fi o îndeletnicire spectaculoasă,
“garnisită” cu expediţii aventuroase, Paleontologia este o ştiinţă complexă,
care cere un vast bagaj de cunoştinţe. Şi, la fel ca orice ştiinţă serioasă,
Paleontologia nu se face “după ureche”, umblînd doar pe coclauri, după “potcoave
de cai morţi”. Specialiştii adevăraţi se formează în ani lungi de studii, pe băncile
facultăţilor, în laboratoarele de specialitate şi abia apoi “pe teren”. La noi,
începutul învăţămîntului universitar consacrat acestei ştiinţe este legat de
Sabba Ştefănescu.
DECRETUL REGAL. 15
noiembrie 1905: în sala de la etajul lll al Universităţii Bucureşti, Sabba Ştefănescu
a deschis primul curs de Paleontologie din România modernă. Cu trei luni înainte,
prin Decretul regal nr 4169/10 august 1905, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii
Publice aprobase înfiinţarea Catedrei de Paleontologie. Era prima instituţie de
acest fel din ţară şi a zecea din Europa. Pînă
atunci, această ramură ştiinţifică făcea parte din catedra unică de Geologie –
Mineralogie – Paleontologie a Facultăţii de Ştiinţe din Universitatea Bucureşti.
Înfiinţată în 1865, aceasta funcţionase astfel, timp de cîteva decenii, sub
conducerea prof. Gregoriu Ştefănescu. Avalanşa de provocări teoretice şi
practice adusă de progresul ştiinţei a făcut ca în 1894 să aibă loc o primă separaţie:
din vechiul “monolit” s-a desprins Catedra de Mineralogie – Petrografie, condusă
de prof. Ludovic Mrazec. Un deceniu mai tîrziu, Decretul ragal de la 10 august
1905 marca a doua “schismă” din învăţămîntul geologic superior şi consacra
studiul acestei discipline, ca ramură distinctă. Iar Sabba Ştefănescu a fost
primul profesor de Paleontologie din învăţămîntul universitar românesc.
VIAŢA UNUI SAVANT. La momentul numirii în fruntea Catedrei
de paleontologie, Sabba Ştefănescu nu era un necunoscut. S-a născut la 12
ianuarie 1857, la Craiova.
În 1876 a devenit student al Universităţii Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe. În
1878 pleacă la Sorbona, bursier al statului român. Se întoarce licenţiat în Ştiinţele
Naturii şi, în scurt timp, este numit profesor secundar la Colegiul “Sf. Sava”.
În 1882 el a devenit unul dintre membrii activi ai Biroului Geologic. În anii
următori a făcut parte din colectivul implicat în realizarea primei hărţi
geologice a României, publicată în 1890. Lui i-a revenit sarcina de a cerceta
zonele de deal şi munte din Oltenia, Muntenia şi Dobrogea. Din punct de vedere
strict paleontologic s-a ocupat de studiul faunelor din Terţiar şi în mod
special a “Lamelibranhiatelor” fosile, adică al scoicilor străvechi. Extrem de
minuţioase, studiile sale conţineau şi cîteva zeci de planşe în care scoicile
fosile erau desenate manual. În 1897 şi-a luat doctoratul la Sorbona cu un
studiu despre terenurile Terţiare din România. Ulterior, a făcut studii pe
teren, concretizate în descoperirea sitului Eocen de la Azarlîc, “populat” cu
fosile de Numuliţi, fiinţe minuscule, acum dispărute. Ceva mai tîrziu, începînd
cu 1912, va trece la cealaltă extremă a faunelor fosile şi se va ocupa de evoluţia
Mastodonţilor şi a Mamuţilor care au trăit cîndva în Cîmpia Română. Odată numit
profesor la Catedra de paleontologie, el s-a preocupat intens cu îmbogăţirea
bazei sale documentare, dar şi cu material didactic, fosile colectate în cursul
a nenumărate studii pe teren. După o viaţă întreagă dedicată ştiinţei, se retrage
la pensie în 1929, la 72 de ani. Moare doi ani mai tîrziu, la 16 august 1931.
“Tot profesorul Sabba Ştefănescu
este acela care a înţeles că, pe lîngă activitatea de laborator, studentul
trebuie introdus şi în munca de teren, aşa cum învăţase el în cursul studiilor din
Franţa”
Acad. prof. Theodor
Neagu
Citește pe Antena3.ro
CV
Data naşterii:
12 ianuarie 1857
Locul naşterii:
Craiova
Carieră:
1876, student la Universitatea Bucureşti
1878, student la Sorbona
1882, membru în comisia care lucra la Harta geologică a României
1897, doctorat la Sorbona
1893-1904, director al Colegiului “Sf. Sava”
1898, membru corespondent al Academiei
1905, şef al Catedrei de Paleontologie
1927, decan al Facultăţii de Ştiinţe
1929, se retrage la pensie
1931, moare la Sinaia
Tezaurul
Ajuns la conducerea Catedrei de Paleontologie, prof. Sabba Ştefănescu s-a preocupat în mod constant de îmbogăţirea colecţiilor de fosile, care acum constituie un adevărat tezaur ştiinţific (foto sus), conservat şi păstrat cu sfinţenie. În acelaşi timp, magistrul a insistat ca studenţii lui să iasă pe teren, unde învăţau să recunoască şi să recolteze relicvele altor timpuri întîlnite cu acele ocazii. Printre studenţi au rămas celebre “excursiile de la Bucovăţ” (foto stînga), în cursul cărora profesorul împreună cu ucenicii lui plecau pe teren în căutarea unor fosile care pînă la urmă ajungeau ca material didactic tot în colecţiile de specialitate ale Universităţii.
