Tehnologie tactilă

Toată lumea a auzit de touchscreen, însă câţi ştiu că primele modele au apărut încă din anii ’60 sau că această tehnologie a precedat micuţul şi isteţul mouse?

Odată cu trecerea timpului, utilizarea diverselor dispozitive tehnologice devine tot mai simplă datorită dezvoltării în domeniu. Vorbim astăzi despre tehnologia bazată pe simpla atingere a suprafeţei pe care este vizualizată informaţia. Se numeşte "touchscreen" şi este folosită astăzi la consolele de jocuri, la diverse gadgeturi pe care le avem în maşină, pe care le purtăm cu noi în avion etc. Aproape nici un aparat din zilele noastre nu a ignorat tehnologia "touchscreen". A devenit deja o componentă de bază în construcţia aparatelor electrocasnice, a telefoanelor mobile şi, bineînţeles, a computerelor. Companiile se întrec în lansarea unor produse specifice – Apple a arătat publicului larg puterea şi potenţialul interfeţei tactile, o dată cu lansarea celebrului iPhone, HP şi Microsoft dezvoltă câteva proiecte care să imite gesturile naturale ale mâinii, iar industria tehnologică estimează că, în cel mult 40 de ani, micuţul mouse va dispărea cu desăvârşire din casele noastre.

PREDECESOR. Ceea ce putem considera acum neobişnuit este că touchscreen-ul precede invenţia mouse-ului. La mijlocul anilor ’60, cercetătorii americani foloseau un fel de creion pentru a accesa computerele – navigarea se executa direct pe ecran, însă metoda era înceată, iar utilizatorii făceau multe greşeli. Astfel că în 1968, o echipă de specialişti de la Institutul de Cercetare din Standford, California, a creat un dispozitiv, iniţial construit din lemn de culoare neagră, dotat cu o bilă. Acesta era conectat la computer printr-un cablu lung ataşat în spatele unităţii centrale. La acel moment, unul dintre cercetători a poreclit invenţia "Şoarece" (mouse). "Atunci ne gândeam că pentru lansarea oficială aveam nevoie de un nume mai demn", îşi aminteşte amuzat inventatorul Doug Engelbart. "Şoarecele" a fost adus în atenţia publicului larg în 1984 de compania Apple, care în ultimii ani, s-a hotărât să-şi îndrepte atenţia spre mult mai avansatele sisteme touchscreen.

FUNCŢIONARE. Cel mai vechi tip de ecran sensibil la atingere, care încă este folosit pe scară largă, se numeşte Resistive. Principalele componente ale sale sunt cele trei straturi – de suprafaţă, rezistent la şocuri şi zgârieturi; – un strat metalic rezistiv şi conductiv; – şi un strat de sticlă. Ultimele două niveluri sunt separate printr-un mic spaţiu prin care circulă curentul electric. În zona în care utilizatorul apasă pe ecran, cele două straturi se unesc şi produc o schimbare în câmpul electric. Schimbarea este detectată de computer, care calculează coordonatele punctului de contact. Un program special traduce informaţia în limbajul sistemului de operare, care, apoi, activează meniul accesat de utilizator.

EVOLUŢIE. La începutul anilor ’80, majoritatea touchscreen-urilor puteau detecta câte o singură atingere şi doar câteva dintre ele aveau capacitatea de a calcula forţa acestei acţiuni. O dată cu dezvoltarea acestui tip de dispozitiv a apărut tehnologia "multi-touch", care identifică mai multe puncte de contact de pe ecran şi permite utilizarea touchscreen-ului de mai multe persoane în acelaşi timp. Totodată au apărut dispozitive, ca acela încorporat în consola de jocuri Nintendo Wii, care reacţionează la simpla mişcare a mâinii sau a întregului corp.