Un reşou la altitudine

Rândurile de introducere îi aparţin lui Jim Mahoney. Nu ştiu cine este Jim Mahoney dar el se exprima astfel, undeva pe un forum, într-o geroasă seară de ianuarie. Şi continua: „Svea e fabricat precum un tanc, funcţionează ca un jet şi seamană cu o operă de artă. Singura treabă nasoală era pornirea. Dar am rezolvat-o cu un pai de cola pentru a umple rezervorul şi pentru a depune o picatură de carburant pentru pre-încălzire. Funcţionează perfect şi e usor de stocat la nevoie... Prietena este acum doar a îndepărtată amintire. Dar de curând am cumparat un Svea pe eBay. Doar simpla percepţie a «vuituluii» caracteristic la pornire mi-a trezit nenumărate amintiri. Cu puţină şi drăgăstoasă grijă sper să obţin multe de-a lungul anilor ce urmează din partea veteranului.”

Cuvintele lui Mahoney  mi-au plăcut. Amintirile se întrepătrund si seamănă a declaraţie de dragoste. Pentru cine? Pentru prietena acum departe? Pentru Svea? Poate pentru amândouă?

Epopeea
De Svea am aflat când am intrat prima dată în ceea ce era, pe atunci, adică în 1973, un modest magazin de sport situat la numărul 48 de pe rue des Ecoles, faţă în faţă cu celebra Sorbona la Paris.  Pentru mine, Svea era doar un simplu reşou, oricum inabordabil pentru buzunarul meu. Fabricat dintr-o robustă alamă, plin de orificii de ventilaţie, reşoul avea ceea ce se poate numi „personalitate”.

Geneza sa însăşi este o întreagă epopee, ce a traversat deceniile, precum Beowulf, eroul poemului epic, piedestal al literaturii scandinave. O parte din acţiunea descrisă se desfăşoară în partea meridională a actualei Suedia, locuită de un popor de origine germanică. Suedezi, Suiones, Sueones, Sweonas, Suehans, Svíar în diverse limbi. Svear în suedeză. Ori povestea  noastră începe în această regiune, la Arboga, orăşel situat la 150 km vest de Stockholm unde Carl Richard Nyberg vede lumina zilei în 28 mai 1858.

Ucenicia face din el un bijutier, după care, angajat într-o fabrică metalurgică, imaginează o lampă de sudat cu flacără directă şi nenumărate sisteme de protecţie.
Geniala invenţie este comerciali­zată de Max Sievert un industriaş de origine germană  fondatorul concernului Sievert AB, astăzi leader mondial în aparatura de sudură. Încurajat de succesul unui concurent, Nyberg decide sa producă şi el reşouri pe bază de benzină. Dar primul model, Viktoria, nu este un mare succes. În 1890, C.R. Nybergs Lampfabriks scoate pe piaţă un reşou ce avea să devină inconturna­bil în urmatoarele decenii: Svea! Cea mai mare parte iau drumul Rusiei...

Reşoul Svea, aşa cum se prezintă astăzi, a fost lansat în 1955. Consi­derat primul reşou compact pe benzină, Svea este unul dintre cele mai populare fa­bricate vreodată. „Vuitul” său caracteristic se aseamănă cu zgomotul unui jet la decolare. Marca este cumparată în 1970 de către Optimus, o altă firmă specializată în fabricatia reşourilor portative. De-a lungul timpului, Svea s-a numit 123, 123R sau Climber, dar în realitate a rămas neschimbat.

Popularitatea reşoului coincide cu dezvoltarea turismului pedestru între anii 50 şi 60, şi influenţei eticii „Leave no trace” în deceniile care au urmat. În paralel, interdicţiile de a face foc deschis în zonele protejate au contribuit la confirmarea succesului. Apariţia pe piaţă a unor modele mai uşoare sau capabile să folosească nenumăraţi carburanţi nu a destabilizat reputaţia reşoului Svea, aproape centenar! Simplicitatea şi soliditatea acestui reşou fac din el un companion pe viaţă.

„Am primit un Svea de la tatăl meu care l-a primit de la unchiul meu care-l primise de la tatăl său undeva în Europa prin anii ’50. Reşoul avec un set de oale Sigg Tourister, un accesoriu inestimabil pentru oricare Svea 123. Când ocazia s-a ivit, am mai cumpărat unul, nu pentru că «vechitura» de 50 de ani era stricată ci pentru că şi acesta avea un set Sigg, care nu se mai fabrică astăzi. Amândouă pornesc din prima, mereu, oriunde. Nu tu pompă, nu tu cartuş de gaz, nu tu costisitoare reparaţii sau piese de schimb. Realitate este că designul care nu s-a schimbat timp de un secol spune cât de extraordinare sunt”, spune un bătrân utilizator pe un forum consacrat reşourilor.

De numărate ori copiat, dar niciodată egalat, Svea a dispărut de pe piaţă o vreme, victimă temporară a mo­dernismului şi „progresului indispensa­bil” ce ne invadează viaţa cotidiană.
„Unul dintre prietenii mei m-a cadorisit cu un set de bucătărie cu un reşou Svea 123. Timp de 25 de ani acesta zăcuse într-o ladă din pod. Mai avea ceva benzină în rezevor şi a pornit din prima încercare! Not bad for dependability!”, mărturiseşte un alt forumist.

Mama Svea, sau Moder Svea, încarnată de o femeie războincă însoţită de unul sau doi lei, este emblema naţională a Suediei... Cine ştie care este motivaţia reintroducerii sale în catalogul Optimus 2008. Centenarul care se apropie? Returul la adevăratele valori care au făcut succesul marilor invenţii, simplicitatea? Pentru că simplicitate înseamnă întrebuinţare eficace în orice condiţii şi mai ales fiabilitate totală.