Universul vrăjit

M-am simţit atât de mândră să aflu, într-o vizită la Planetariul din Suceava, că printre puţinii cercetători care fac experimente cu pendulul Foucault se află şi doi români. Unul dintre ei, Dimitrie Olenici. Trăieşte la Suceava, dar casa familiei sale se află la Horodnivul de Jos, o cumună cu 2.700 de suflete de lângă Rădăuţi.

M-am simţit atât de mândră să aflu, într-o vizită la Planetariul din Suceava, că printre puţinii cercetători care fac experimente cu pendulul Foucault se află şi doi români. Unul dintre ei, Dimitrie Olenici. Trăieşte la Suceava, dar casa familiei sale se află la Horodnivul de Jos, o cumună cu 2.700 de suflete de lângă Rădăuţi.

Omul de ştiinţă român primeşte bucuros vizita periodică a britanicului Thomas Goodey, cu care împarte aceeaşi pasiune. Pentru unii, acest experiment poate nu înseamnă mare lucru, mai ales pentru cei nefamiliarizaţi cu fizica sau cu astronomia. Dar poate faptul că observaţiile făcute aici ar putea schimba teoria gravitaţională ar putea oferi un indiciu suficient de bun pentru a scoate în evidenţă importanţa acestor oameni şi a experimentelor lor. Tot la Suceava am avut bucuria să descopăr unul dintre cei mai pasionaţi astronomi - tot în persoana profesorului Olenici, care a hotărât să deschidă o poartă spre Universul complex chiar în satul său natal, Horodnic de Jos. A construit cu propriile mâini un observator astronomic în miniatură, din care să arate celor mici şi celor mari spectacolul bolţii cereşti. Din dorinţa de a împărtăşi pasiunea pentru astronomie a organizat festivalul "Nopţi de Perseide", care anul acesta s-a bucurat şi de existenţa unui planetariu, construit chiar în şura reamenajată a casei sale. Aici, ajutat de diverse proiecţii, Dimitrie Olenici poate înşira "câte-n Lună şi-n stele" despre simbolurile mitologice ale constelaţiilor şi despre corpurile cereşti care au fascinat pământenii încă din cele mai vechi timpuri. Înainte de a intra în planetariul rustic, profesorul Olenici îmbracă obligatoriu bundiţa populară cu aceeaşi mândrie cu care s-ar înveşmânta în roba celor mai înalte universităţi. Apoi începe să descrie, pe înţelesul tuturor, formele uimitoare pe care le iau roiurile de stele. Limbajul este simplu, iar povestitorul modest. Are însă de împărăşit o mulţime de cunoştinţe şi are nevoie doar de urechi să-l asculte. Vă invit deci, dacă aveţi ocazia, să călcaţi pragul astronomului din Horodnic, care vă poate citi în stele. Şi, dacă nimeriţi şi în perioada potrivită a anului, puteţi admira, alături de oaspeţii deja obişnuiţi, ploaia de stele a Perseidelor.