Victor F. Hess

Premiul Nobel pentru Fizică 1936
Victor Franz Hess s-a născut în iunie 1883, în Castelul Waldstein din Steiermark, Austria. A fost fiul Serafinei Elde von Grossbauer-Waldstätt şi al lui Vinzens Hess, angajat ca pădurar al prinţului Öttingen-Wallerstein. Atît primii ani de şcoală, cît şi anii universitari i-a urmat la Graz. După absolvirea gimnaziului în 1901, a fost admis la Universitatea din Graz, unde şi-a luat şi doctoratul în 1910.

Premiul Nobel pentru Fizică 1936
Victor Franz Hess s-a născut în iunie 1883, în Castelul Waldstein din Steiermark, Austria. A fost fiul Serafinei Elde von Grossbauer-Waldstätt şi al lui Vinzens Hess, angajat ca pădurar al prinţului Öttingen-Wallerstein. Atît primii ani de şcoală, cît şi anii universitari i-a urmat la Graz. După absolvirea gimnaziului în 1901, a fost admis la Universitatea din Graz, unde şi-a luat şi doctoratul în 1910.

ÎNCEPUTURI. Înainte de a-şi lua avînt în carieră, a petrecut o scurtă perioadă la Institutul de Fizică din Viena, unde a învăţat, de la profesorul Von Schweidler, cele mai recente descoperiri în domeniul radioactivităţii. Primii ani de experienţă profesională, între 1910 şi 1920, i-a petrecut ca asistent al profesorului Stephan Meyer la Institutul de Cercetare a Radiului din cadrul Academiei de Ştiinţe din Viena. În 1919 a primit Premiul Lieben pentru descoperirea “ultraradiaţiilor” sau radiaţiilor cosmice, iar un an mai tîrziu a fost numit profesor de fizică experimentală la Universitatea din Graz.

MAI TÎRZIU. În 1921, Hess a primit permisiunea de a pleca în Statele Unite, unde a preluat conducerea unui laborator de cercetare înfiinţat de el în cadrul US Radium Corporation din New Jersey. În 1923 s-a întors la Universitatea din Graz, iar opt ani mai tîrziu, în 1931, a preluat postul de profesor la Universitatea din Innsbruck şi pe cel de director la Institutul de Radiologie. Hess a fost fondatorul staţiei pentru observarea şi studierea radiaţiilor cosmice de pe Muntele Hafelekar, în apropiere de Innsbruck.

Radiaţii

Victor Hess a primit, în 1936, Premiul Nobel pentru Fizică pentru o descoperire la care a lucrat între anii 1911 şi 1913. Timp de mulţi ani, oamenii de ştiinţă au presupus că dacă distanţa dintre Pămînt şi Soare, sursa radiaţiei, creşte, atunci radiaţia descreşte. Electroscoapele vremii puteau face doar o măsurare aproximativă a radiaţiei, dar indicau că mai sus în atmosferă nivelul radiaţiei ar putea fi mai mare decît pe Pămînt. Şi Victor Hess a fost atras de acest mister şi, determinat să-l soluţioneze, a început să perfecţioneze echipamentele folosite. După mărirea preciziei aparaturii, a tastat-o personal atît pe Pămînt, cît şi în aer, prin intermediul unui balon. În 1911-1912 a testat în mod sistematic radiaţiile la altitudini de pînă la 5,3 kilometri. Rezultatele acestei munci meticuloase au arătat că nivelul de radiaţii scădea la altitudini de pînă la un kilometru, dar peste această limită creştea considerabil, nivelul radiaţiilor de la altitudinea de cinci kilometri fiind dublu faţă de acela prezent la nivelul mării. Concluzia sa a fost că radiaţiile penetrează atmosfera din spaţiul cosmic, iar teoria sa a fost confirmată în 1925, cînd Robert Andrews Millikan a denumit radiaţiile raze cosmice.

Razele cosmice sînt particule energetice care străpung atmosfera Pămîntului. Aproximativ 90% din ele sînt particule de protoni, în jur de 9% sînt particule alfa sau nuclei de heliu şi 1% sînt electroni

CV

data naşterii: 24 iunie 1883
locul naşterii:  Steiermark, Austria

Carieră
1910-1920 – a fost asistent la Institutul de Cercetare a Radiului al Academiei Vieneze de Ştiinţe;
1919 – a primit Premiul Lieben;
1920 – devine profesor de fizică experimentală la Universitatea din Graz;
1921-1923 – pleacă în Statele Unite, unde îşi stabileşte un laborator;
1931 – devine profesor la Universitatea din Innsbruck;
1936 – primeşte Premiul Nobel pentru Fizică;
17 decembrie 1964 – încetează din viaţă la Mount Vernon, New York, SUA.