x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Jurnalul, 20 de ani Tot ce sunt azi!

Tot ce sunt azi!

de Oana Stancu Zamfir    |    06 Iun 2013   •   22:40

Dragă Marius,
Îți scriu de "La mulți ani!" ție pentru cei 20 de ani de Jurnalul Național și te rog să nu-mi cenzurezi pentru prima oară în viață textul doar pentru că e despre tine. Îți scriu ție pentru că atunci când deschid Jurnalul Național îți văd caietul în care îți notezi inepuizabilele-ți idei. Îți văd chipul din ziua când, transfigurat, ne-ai anunțat că ai fost jefuit. Am crezut că ți-au spart casa, că ți-au luat bani sau cine știe ce obiecte de valoare. Îți spărseseră mașina și îți luaseră caietul cu idei. Te-ai liniștit cu greu, abia după ce ai înțeles că nu ți-au luat capul, totul putea fi recuperat. De acolo au venit caravana Descoperirea României, de acolo Mișcarea de Rezistență, de acolo edițiile de colecție, de acolo muzica, de acolo cărțile, de acolo interviurile cu oameni în fața cărora m-ai așezat și m-ai obligat să pun întrebări deștepte când mie îmi venea să tac o viață.
Îți scriu ție pentru că atunci când deschid Jurnalul Național îți văd inima împingând cu bătăi perfecte stratul de protecție în care ai combinat aroganță, răutăți, vulgarități câteodată doar-doar nu se va prinde chiar toată lumea că tu ești numai inimă pentru ziarul acesta pe care îl faci în continuare în hala veche, cu tocuri de lemn mâncate de vreme, chiar dacă azi este înghesuit într-o cameră mică, mobilată modern. Îți văd plămânii respirând aerul din tipografia de acum opt-nouă ani și degetele atinse de cerneala primei ediții pe care nea Gigi Stancu o aducea pe lumină, în timp ce pe ultima (a treia sau a patra uneori) o așteptam și la 3 dimineața.
Te văd acum, la biroul dotat cu toate uneltele moderne, unduind stiloul pe coala de hârtie lent, tacticos, sfidând computere și servere și imprimante pentru că articolul tău de 20 de ani e scris pe hârtie.
În ultimii ani am văzut ziare falimentând, am văzut ziare coborând în sclavie, am văzut ziare murind de compromitere acută sau de plictiseală maximă. Jurnalul iată sărbătorește 20 de ani. 11 din ei sunt și viața mea. Tot ce sunt azi profesional s-a copt în acești 11 ani. Dacă nu aveam libertatea totală, încrederea totală, spatele apărat și mai ales timpul din belșug pentru fiecare anchetă pe care mi le-ai acordat atunci când eram mică, Marius, când am intrat pe ușa Jurnalul Național, azi aș fi fost un om crescut strâmb, ca mulți din meseria asta. Fac astăzi anchete pentru că am avut privilegiul de a fi - cum spunea nea Dan? - "stat în stat" atâția ani la Jurnalul Național când, dacă trebuia să sap trei luni la o anchetă, trei luni mă lăsai să sap. Sunt un om mai bun pentru că m-ai trimis să văd țara asta în inima ei, la Nămoloasa, în Galați, să găsesc locul în care Dumnezeu mai încearcă o dată facerea lumii în casa Maricicăi Ispas cea cu 16 copii veseli și curați și cu dragoste atât de mare de bărbatul ei că i-ar mai face un copil și la 50 de ani dacă ar mai putea. La Podul Înalt să-i văd pe urmașii lui Ștefan cel Mare încă arând cu plugul și ținând vremea pentru culturi după un calendar de sute de ani chiar dacă fiii unora dintre ei sunt acum oameni mari prin Statele Unite sau Canada. Sau în sătucul cu doar șapte suflete din Deltă în care moartea suflă nisipul pe ulițe, iar oamenii îl adună în curți în ambiția de-a arăta că, dacă pește au ajuns să mănânce doar pe la Paște și Florii, apoi pot cultiva roșii și porumb și în nisip. Sunt un român mai bun pentru că m-ai lăsat pe gerul Bobotezei lui 2003 să mă duc să văd cum se dezgheață sufletele de români de dincolo de graniță, în Timok, atunci când, de Crăciunul pe stil vechi, cântă colinda veche și pun bradul verde peste stejarul uscat al sârbilor care le-au luat și dreptul la slujba de înmormântare în limba română. Sunt un român mai bogat pentru că l-am cunoscut atunci pe Draghi Cârcioabă, Dumnezeu să-l odihnească, și am văzut cu ochii mei cum arată un om născut cu misiune pentru semenii săi, câtă luptă poate duce un om lipsit de avere (materială), de putere (statală) sau chiar de școală pentru a-și auzi satele din jur răsunând iar de grai românesc.
La mulți ani, Marius! La mulți ani, Jurnalul Național!
Oana Stancu,
realizator “Exces de putere”, Antena3



×