Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Maria “este rezultatul genetic de aur a miliarde de privighetori anonime din spaţiul traco-dacic, iar nu-mele ei nu poate fi decît Ma-ria. Cu timpul, ea va deveni precum legenda ciocîrliei, o legendă a Mariei”, spunea profesor Petre Popescu Gorgan.
“Maria rămîne în istorie întîia privighetoare modernă a României”
Maria “este rezultatul genetic de aur a miliarde de privighetori anonime din spaţiul traco-dacic, iar nu-mele ei nu poate fi decît Ma-ria. Cu timpul, ea va deveni precum legenda ciocîrliei, o legendă a Mariei”, spunea profesor Petre Popescu Gorgan. Nimic mai potrivit ca acest motto, pentru a ne aminti şi vorbi despre omul şi artistul de excepţie Maria Lătăreţu. Cîntecele sale, puterea interpretativă şi creatoare au înnobilat folclorul şi l-au urcat pe culmile muzicii populare.
PUTERNICĂ. Depănînd firul amintirilor şi rememorînd momentele vieţii Mariei Lătăreţu, copilăria grea, marile tragedii prin care a trecut, ai fi zis că va fi o învinsă.
Dar femeia puternică din dînsa, tenacitatea morală au făcut să răzbească în viaţă, zîmbetul de pe faţă să nu-i dispară, un zîmbet ajuns proverbial, iar puterea de a cînta, de a culege şi de a crea să fie enorme pînă la sfîrşitul vieţii. Aţi zice că s-a născut cîntînd, a creat de timpuriu, prima creaţie fiind la 17-18 ani, impresionată de frumuseţea Gorjului.
Cîntecul de care vă vorbesc este “Lung e drumul Gorjului”, el se găseşte şi astăzi în arhiva Institutului de etnografie şi folclor “Constantin Brăiloiu”, are o vechime de 80 de ani şi este o nestemată a folclorului nostru. Atît în tinereţe, cît şi în ultimii ani de viaţă interpreta cîntecele cu multă uşurinţă. Modulaţiile şi inflexiunile calde din voce n-au părăsit-o niciodată, iar puterea creatoare creştea o dată cu vîrsta.
POVESTE. Avea un cîntec pentru oricine şi pentru orice, a cîntat primăvara ca nimeni alta, a fost cea mai mare cîntăreaţă a florilor, a firului de iarbă crudă, a dragostei curate, a muncii, a înţelepciunii omului de ţară. Alaiul ei de flori, ciripitul păsărelelor, pe care aproape în fiecare cîntec le dezmierda, cu cadenţe melodioase, te fac mai bun, mai optimist.
Cîntecele Mariei Lătăreţu aduc în suflet linişte, dragoste şi împăcare, oameni şi zările stau să-i asculte cîntecul. Fiecare cîntec este o poveste mai veche sau mai nouă, iar despre Maria Lătăreţu poţi spune că n-a avut nici vîrstă şi nici biografie.
“La vîrsta de 9 ani îmi aduc aminte că m-am dus cu tata în casa lui popa Oprişescu din Cârligeii din deal, acolo se făcea o petrecere, avea fini, eu, care niciodată nu cîntasem la vreo masă aşa de mare ca să fiu ascultată de atîta lume, cînd am început să cînt cu tata, am început să tremur de ruşine, de-abia apucam să termin cîntecul şi, cînd am terminat de a cînta, am şi fugit afară”
Maria Lătăreţu
