Conştientizarea subconştientului

Clipa cea din urmă. Momentul Adevărului. Trecerea vieţii din vizibil în invizibil. Ziua "mult aşteptată" şi nedorită. Minciu­na şi Adevărul stau alături. Cum le deosebim? Pentru mulţi, greu de spus. Dacă s-ar cunoaşte Adevărul de la naştere, toată lumea ar trăi cu ochii deschişi, ar vedea încotro se îndreaptă. Însă, aşa, greşelile sunt inevitabile şi de multe ori scuzabile. Din când în când, să scăpărăm câte o clipă de Lumină în jurul nostru, pentru a putea găsi mai uşor drumul către fericire. Această stare o căutăm, greşit, în afara noastră, căci ea ţâşneşte din noi la fel ca apa dintr-o fântâna arteziană.

Fericirea nu există, ea se clădeşte. Niciodată nu este prea târziu să cercetam universul interior pentru a deschide ochii minţii, redresând astfel sensul vieţii către Adevăr şi fericire. Prin conştientul nostru cerem subconştientului, chiar fără să ne dăm seama, încotro vrem să ne îndreptăm.

Omul este creaţia gândirii, gândurile sale reprezentând viaţa lui viitoare. Tot ceea ce există în noi se află pretutindeni, căci ceea ce nu există în noi nu există nicăieri. În noi se află întregul Univers şi orice dorinţă poate fi îndeplinită direct proporţional cu puterea credinţei noastre. Marile personalităţi ale omenirii, de oricând şi de oriunde, au ajuns la realizările lor datorită capacităţii de a intra, conştient sau inconştient, în contact cu puterile nelimitate ale subconştientului, accesându-le.

Tudor Arghezi spunea: "Omule nebunule, tu faci minuni fără să ştii şi nu cunoşti aproape deloc puterea formidabilă a gândirii tale, să ştii că tot ce-ţi închipui este realizabil şi direct proporţional cu încrederea ta. De ce te fereşti să stai de vorbă cu tine însuţi şi să te închipui descoperindu-te un perfect zeu?"

Subconştientul este supus conştientului, acţionând conform sugestiilor pe care i le impregnează acesta. El primeşte absolut toate comenzile de la conştient şi le duce la îndeplinire, considerându-le corecte. Să nu facem afirmaţii cu vibraţii malefice nici în glumă, căci subconştientul le duce la îndeplinire. Sunt folosite deseori ticuri verbale ca "Să mor eu!", "Să moară mama!", "Mă doare-n cot!", etc. Nu bănuim că acestea le putem influenţa să se întâmple mai curând decât ne putem închipui. Ce semănăm în subconştient, aia vom culege în destinul nostru. Subconştientul este ca pământul care hrăneşte orice fel de seminţe, bune sau rele.

Puterea subconştientului este legată de Marea Putere a Universului, a Divinităţii, care face orice posibil. Conştientul, partea raţională a gândirii, impune limite posibilului vieţii noastre, bariere false pentru posibilităţile subconştientului.

Subconştientul primeşte informaţiile şi le acceptă din orice stare a noastră, vis ori realitate, fapt imaginar sau trăit, prezent sau viitor, pentru că ele există în afara timpului, noi fiind racordaţi la Conştiinţa Universului. Orice gând este o cauză care are ca efect o acţiune, cu timpul. O acţiune bună sau rea. Orice trăire interioară proprie remarcată pasiv este, cu siguranţă, rezultatul gândurilor îndepărtate sau apropiate. Acţiunile şi frământările trecute ne urmăresc permanent ca o umbră, producând rezultate bune sau rele. Nu este posibil să ne ascundem de consecinţele acţiunilor şi gândurilor noastre. Aşa că este bine să ne gândim serios atunci când dorim să facem rău cuiva.

Marea majoritate a oamenilor judecă fenomenele, viaţa din jurul lor, pe ceilalţi şi chiar pe ei înşişi după propriul lor nivel de gândire şi simţire, cauză ce duce la o evaluare eronată a stării reale de fapt. Păcatele noastre sau elementele negative acumulate în subconştient există latent în noi şi "sapă", aducând evenimente de acceaşi natură, până când acestea vor fi eliminate. Dacă nu avem puterea să le eliminam uşor, acest lucru se poate face prin meditaţie, relaxare, vizualizare, hipnoză, etc. Dar totul trebuie făcut cu o concentrare deosebită, timp mai îndelungat, alături de voinţă şi dorinţă puternice. Acestea sunt elementele care conduc către succes. Spovedania este tot o posibilitate de a învinge agresiunea păcatelor exercitată asupra minţii noastre. Astfel, se poate realiza o vindecare şi o reprogramare a subconştientului. Pentru a preîntâmpina suferinţa, Biblia povăţuieşte: "Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi, căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi, cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura" (Matei 7:1,2), "Faceţi altora ce aţi dori să vă facă ei vouă" (Matei 7:12). Iisus spunea "Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi". Despre acelaşi sentiment suprem, iubirea, S. Freud afirma că "Fiinţele lipsite de iubire se ofilesc şi mor".

Cunoscând profundele enigme ale subconştientului, adică adevărata natură a Sine-lui, se poate descoperi adevărata realitate infinită şi eternă din afara noastră. Încrederea deplină în Sine generează forţă şi linişte sufletească, influenţând sprijinul care ar putea veni din afară. Însă încrederea numai în ajutorul din afară atrage mai devreme sau mai târziu suferinţa. Cel care stăpâneşte propriul subconştient va deveni stăpânul propriului destin, reprezentând totodată un model pentru ceilalţi. Alegerea existenţei spirituale înalte păstrează puritatea şi spontaneitatea copilăriei. Pierderea ei duce la o imagine a unui suflet pierdut, pentru care porţile posibilităţilor infinite ale Universului se închid din ce în ce mai mult.

Există o tipologie a aşa-zisului "Gică Contra". Acest tip de personalitate caută, în orice îl înconjoară, să găsească ceva care să nu-i convină. El nu este nicicând fericit sau liniştit, scăldându-se permanent în vibraţii nocive. Acesta se ceartă cu toţi, nu are prieteni adevăraţi, refuză să coopereze, degajă cinism şi blazare.

Persoanele colerice nu-şi pot controla emoţiile, sunt uşor de tulburat şi ajung repede la starea de mânie până la declanşarea unor acţiuni malefice. Etapele prin care trec până la faza finală sunt gândul, emoţia, reacţia şi acţiunea.

Cei care îşi pot controla emoţiile sunt greu de tulburat, iritat sau jignit, reuşita acţiunilor acestora având un randament ridicat.

Sentimentul de frică de ceva sau cineva se poate elimina din minte derulând de mai multe ori acţiunea care producea acea frică. Sentimentul de frică poate fi real, declanşat de spirit ca un sistem de alarmă, sau închipuit, apărut prin declanşarea imaginaţiei către maleficitate, produsă sau indusă. Lupta se duce pentru stăpânirea imaginaţiei, fapt ce are ca efect stăpânirea acţiunii.

Copilăria este cea mai vulnerabilă perioadă în dezvoltarea subconştientului. Informaţiile negative, poate distructive câteodată, recepţionate de copil, voluntar sau involuntar, sunt înmagazinate, devenind treptat frâne şi inhibiţii in dezvoltarea adultului de mai târziu, punându-şi amprenta pe comportamentul psihic şi fizic. Orice rău sau afecţiune îşi are originea în mintea noastră. Când se declanşează frica de o afecţiune pot apărea simptomele care, amplificate prin autosugestie, pot produce afecţiunea.

Subconştientul controlează toate funcţiile vitale ale organismului, cunoscând soluţiile pentru orice problemă, dar ajutorul va veni numai la solicitarea conştientului. Gândul exprimat intens şi cu credinţă produce miracole cu ajutorul subconştientului.

Rezolvarea constă în crearea unui program care va trebui vizua­lizat cu ochii minţii, trecând prin fiecare fază până la rezultatul final. Acest mecanism va accesa, prin rezonanţă, infoenergiile Universului care vor ajuta la îndeplinirea programului. Nereuşita s-ar putea declanşa din lipsa încrederii, absenţa continuităţii în dinamizarea subconştientului, slaba imagine mentală imprecisă şi difuză. Starea cea mai bună pentru derularea programului este aceea dintre veghe şi somn, când comunicarea cu infoenergiile Universului este cea mai intensă.

Subconştientul nu îmbătrâneşte niciodată, fiind în afara timpului. Gândurile trecutului determină prezentul. Să avem grijă, căci prin gândurile prezente ne pregătim viitorul.