Radiestezia

Acum aproape o jumătate de secol, un necunoscut s-a prezentat la Comandamentul Armatei SUA, afirmând că are posibilitatea de a ajuta Armata americană într-un mod mai special. Pentru a fi mai explicit, el s-a oferit, pentru început, să determine printr-o metodă paranormală repartiţia submarinelor americane pe mările şi oceanele globului şi, spre surprinderea comandantului militar, a început enumerarea lor.

La un moment dat, a afirmat că unul dintre submarine se află în zona Belfastului. Comandantul a negat existenţa vreunui submarin în acea zonă. După o nouă verificare, necunoscutul a reafirmat poziţia unui submarin în acel loc. Ofiţerul, interesându-se, din curiozitate, a fost înştiinţat de subalternii săi că submarinul din Marea Mediterană se află în acel moment într-o misiune la Belfast.

În timpul războiului din Vietnam, Armata americană întâmpina probleme mari în luptele terestre. Bazele americanilor erau aruncate în aer una câte una cu ajutorul explozibilului aşezat sub ele, plasat acolo prin tunelele săpate special. Negăsind o altă soluţie pentru rezolvarea acestei probleme, a fost adusă pe frontul vietnamez persoana care poseda calităţi extrasenzoriale, care se oferise să ajute Armata americană. Prin metodele sale, aceasta a determinat traseul canalelor subterane, ajungând până la gurile lor de intrare, reuşind astfel să anihileze acţiunile Armatei vietnameze.

În ambele cazuri descrise, determinările s-au efectuat pe baza unui fenomen încadrat în domeniul paranormalului, cunoscut sub numele de radiestezie.

Bagheta magică, vrăjitorie, recunoaştere
În miturile şi legendele popoarelor, motivul baghetei magice este prezent frecvent. Hermes, mesagerul zeilor greci, deschidea porţile Infernului, pentru umbrele celor morţi, cu ajutorul caduceului său, primit de la Apollo. Moise, cu ajutorul toiagului său, reuşea să găsească în stâncă izvorul cu apă cristalină. Profetul Moise crescuse la curtea faraonilor egipteni, unde a pătruns în tainele sacerdoţilor, printre care se aflau şi secretele baghetei radiestezice. Şi în basmele româneşti, zâna cea bună face minuni cu o nuia fermecată. Un împărat chinez de acum 4.000 de ani este reprezentat pe un basorelief având o baghetă în mâini. În China, construirea unui templu sau a unei aşezări importante se făcea numai după cercetarea amplasamentului cu ajutorul baghetei, pentru a evita alegerea locurilor defavorabile. Agrippa a adus apă la Roma din Agro Lucilliano de la izvoarele găsite cu ajutorul unei baghete, de o fecioară. Hercule avea, de asemenea, capacitatea de a găsi cursurile de apă subterană cu ajutorul baghetei. Herodot scria că o asemenea calitate o găseşte şi la sciţi.

Radiestezia, divinizată în Antichitate ca fiind un dar al zeilor încredinţat oamenilor, era privită în Evul Mediu de Inchiziţie drept o vrăjitorie, iar cei care aveau astfel de calităţi erau pedepsiţi. Însă, după această perioadă, radiestezia s-a bucurat de o dezvoltare deosebită în multe ţări din Europa şi chiar din SUA, unde nu numai că este cunoscută, ci chiar recunoscută oficial, fiind folosită în diverse domenii.

Instrumente
Principalele instrumente indicatoare folosite în determinări radiestezice sunt: pendulul sideral, bagheta, indicatorul sub formă de L şi ansa. Există şi nişte instrumente ajutătoare, pe care le construiesc cei care fac determinări, pentru a-şi uşura munca. Acestea sunt: rigla universală, rigla circulară şi rigla semicirculară (raportorul).

· Pendulul sideral este compus dintr-un fir de aţă de care este prinsă o greutate de formă sferică, cilindrică, conică, asemănătoare cu o picătură, cruce, inel, tor, solenoid sau combinaţii ale acestora. Materialul folosit pentru confecţionarea pendulului este lemnul, metalul, materialul plastic, cristalele. Unele pendule se pot construi cu goluri interioare în care sunt introduse probele martor necesare în determinări.


· Bagheta este la origine o nuia din lemn de alun care, ţinută în poziţie orizontală, vibra în mâinile celui care încerca să descopere sursele de apă sau alte elemente, când acesta se găsea deasupra locului sursei căutate. Astăzi, bagheta se construieşte, având aceeaşi formă de Y, dintr-un material flexibil cu o lungime de 30-40 de centimetri.


· Indicatoarele sub formă de L sunt realizatedin baghete metalice, inflexibile, îndoite la un capăt sub un unghi de 90ş şi având unul dintre braţe astfel formate mai lung decât celălalt. Pentru fiecare mână se confecţionează câte un indicator, iar în momentul determinărilor, când radiestezistul se află deasupra sursei căutate, acestea se intersectează.


· Ansa este indicatorul folosit din ce în ce mai mult, cu un gabarit mai mic, uşor de purtat şi manevrat. Aceasta este confecţionată din sârmă de oţel, cupru, argint, inox etc., având o grosime de aproximativ 1 milimetru şi o lungime de 80-100 milimetri, forma ei fiind apropiată de cea a literei Y.


· Rigla universală serveşte la determinarea adâncimii, înălţimii, distanţei, volumului, gravităţii unei afecţiuni, determinării vârstei unei persoane etc. Este o riglă cu cadran, cu repere de la 0 la 100 şi de la 200 la 1.000, având la extremităţi câte un cerc, notate cu A şi B, pe A aşezându-se proba martor, iar pe B proba recoltată pentru analiză.


· Rigla circulară este ca un cerc în interiorul căruia sunt altele concentrice, împărţite şi numerotate. Acestea ajută la investigaţii numerice sau astrologice, în orientările din teren sau de pe hartă.


· Rigla semicirculară sau raportorul se foloseşte în special împreună cu ansa pentru măsurători procentuale, numerice sau valorice.


Clasificare
Am afirmat că prin radiestezie se pot determina discontinuităţile dintr-un mediu omogen, deci acestea reprezintă surse de semnal care sunt puse în evidenţă extrasenzorial de unele persoane care au această calitate. Semnalul acesta este apoi cuantificat prin mişcarea unui instrument dintre cele descrise înainte.

După generatorul de semnal există: radiaţii telurice sau terestre de natură magnetică, fiind cauzate de mişcările surselor de apă subterană şi radiaţii cauzate de procese telurice create de presiuni din interiorul pământului, surse de semnal care provin de la sisteme vii (umane, vegetale, animale) sau surse de semnale exterioare planetei noastre (astrale).

După locul generatorului de semnal sunt surse subterane, subacvatice, aflate la suprafaţa pământului sau a apei, din atmosferă sau din afara ei.

După natura lor, sursele de semnal sunt: solide, lichide, gazoase, plasmă etc.

După modul în care se găsesc în natură, ele sunt: zăcăminte (solide, lichide, gazoase), accidente carstice (peşteri, falii etc.), diverse obiecte, sisteme vii, construcţii şi lucrări diverse etc.

După tipul apariţiei surselor de semnal există cele naturale şi cele artificiale.

După modul de realizare a detecţiei, în funcţie de distanţa dintre sursă şi operator, poate fi biodetecţie sau teledetecţie, adică sursa se poate afla sub limita de percepţie a organelor de simţ sau în afara ei. Se mai evidenţiază şi detecţia în raport cu mijlocul şi viteza de deplasare a operatorului în teren.

Sunt sigur că aţi considerat "seacă" această clasificare, dar ea este importantă pentru înţelegerea mai corectă a fenomenului radiestezic.

Antrenament
După cele expuse până acum, când ne gândim la radiestezie, ne închipuim o persoană care are în mâini o baghetă, un pendul sau o ansă cu care se poate pune în evidenţă o anomalie într-o anumită structură. Însă nu trebuie să ne închipuim că aceste ustensile ţinute în mână reprezintă partea cea mai importantă a fenomenului. Ele sunt doar nişte ace indicatoare, asemănătoare celor de pe ecranul unui aparat de măsură, cu ele realizându-se numai punerea în evidenţă a unor informaţii, aparatul fiind chiar omul. El constituie cutia neagră în care se petrece fenomenul conştientizat prin mişcarea acelui instrument din mână. În determinările radiestezice se lucrează atât cu conştientul, cât şi cu subconştientul uman. Conştientul este cel care codifică şi decodifică informaţia, iar subconştientul emite semnale, apelează la banca de date a Memoriei Universului, recepţionează informaţia şi o transmite conştientului. În Memoria Universului sunt stocate sub formă vibratorie toate informaţiile trecute, prezente şi viitoare care compun Universul. Există un program de evoluţie a întregului Univers în afara timpului sau mai bine spus pentru eternitate, totul fiind pregătit la nivel superior, fiinţa umană având propria sa responsabilitate şi liberul său arbitru.

Radiestezia este o artă prin care, folosind voluntar activitatea inconştientă, se pot descoperi facultăţi conştiente informaţiilor dorite. Orice persoană care este capabilă să-şi concentreze în mod normal gândirea poate practica radiestezia cu un anumit randament, după un antrenament simplu şi raţional.

DENUMIRE. Cuvântul radiestezie este alcătuit din rădăcina latină "radius", care înseamnă rază, radiaţie şi din grecescul "aisthesis", adică senzaţie, sensibilitate. Termenul a fost folosit cu precădere în literatura franceză, fiind introdus de abatele Bouly la începutul secolului al XX-lea, definind căutările sale, cu ajutorul unei baghete, a surselor de apă. Acelaşi fenomen este cunoscut şi sub denumirea de biolocaţie, biodetecţie sau efect biogeofizic, terminologie folosită mai ales de şcoala radiestezică rusă.

PRACTICA. Radiestezia reflectă posibilitatea extrasenzorială a omului de a determina, cu ajutorul unor indicatoare radiestezice, anomaliile din medii vii sau nevii, obţinându-se astfel informaţii ascunse celor cinci simţuri umane. Practica radiesteziei este foarte veche în scopul determinării izvoarelor subterane, a pânzelor freatice, a zăcămintelor, a structurilor petrolifere, a cavernelor, a comorilor îngropate etc., în general, a ceea ce se ascunde sub pământ. Instrumentul de detecţie era o baghetă denumită divinatorie, care, în mâinile căutătorului, execută o mişcare independentă de voinţa acestuia, când el se află deasupra locului unde se găsea elementul căutat.