Sănătatea privită altfel (6)

Am ajuns cu acest subiect la sistemul respirator, însă nu putem respira uşuraţi, căci mai avem destule părţi ale corpului despre care nu am scris încă nimic, din punct de vedere al interpretării psihoenergetice a funcţionării organismului. Aşadar, sistemul respirator este format din plămâni, piele şi toate celulele corpului. Noi suntem obişnuiţi să spunem că respirăm aer, gândindu-ne numai la compoziţia sa chimică, la conţinutul de gaze, fără a evidenţia structura sa energetică. Respiraţia are două niveluri, unul extern şi altul intern. Respiraţia externă este realizată prin ventilaţia pulmonară, dar şi cutanată, prin piele.

Cea internă are loc la nivel celular. Dar aceste procese au loc şi la nivel energetic. Sistemul respirator, cores­pun­ză­tor principiului Metalului, are datoria de a proteja cor­pul de lumea exterioară. El filtrează aerul respirat de particulele de praf, de suspensiile care dăunează să­nă­tăţii, respinge componenta carbonică, reacţionează la „agresiuni” înconjurătoare, cicatrizează rănile. Pro­blemele apărute în funcţionarea acestui sistem se traduc prin dificultatea de a ne proteja de lumea exterioară, de eventualele agresiuni reale sau imaginare ale acesteia asupra noastră. Suferim şi când nu reuşim sau nu vrem să închidem unele „răni” sufleteşti din viaţă, fapt care ne întristează, creând ranchiuna, refuzul de a uita, ierta, dorinţa de a ne răzbuna.

Plămânii sunt principalele organe prin care res­pi­răm. Avem aproximativ 300 de milioane de alveole pul­monare, asemănătoare unor săculeţi irigaţi cu sân­ge, pe care, la acel nivel, îl alimentăm cu oxigen. Acest aer oxigenat ajunge în plămâni după ce este filtrat de firele de păr din nas, umidificat, încălzit şi abia după aceea fiind dus, prin bronhii, către plămâni. Expectoraţiile arată că în plămâni au ajuns particule nefiltrate care trebuie eliminate. Respiraţia este o funcţie organică automată, inconştientă şi involuntară, dar asupra căreia se poate interveni voluntar. Suferinţele plămânilor sunt legate de dificultatea de a guverna unele situaţii legate de lumea încon­ju­ră­toa­re. Gripa, tusea, astmul, angina, bronşitele sunt semne ale unei solicitări importante din afara organismului  pe care nu ştim sau nu reuşim să le stăpânim.

Tuşim, căci agenţii agresiunii sunt prizonieri în interiorul nostru şi vrem să ne eliberăm de ei. Nu totdeauna con­ştientizăm agresiunea care ne provoacă suferinţa res­piratorie. Pot fi persoane sau situaţii care ne deran­jea­ză fără a fi agresive, acţionând în mod indirect. De multe ori spunem: „Am impresia că mă sufoc de atâ­tea probleme!” sau „M-ai supărat atât de rău, că m-ai lăsat fără aer, nu mai pot să respir!”. La copii, astmul, eczemele, anginele purulente sunt „strigăte” de ajutor ale acestora, căci nu suportă ce se întâmplă în jurul lor, fiind ca o agresiune şi având nevoie de pro­tec­­ţie exprimată prin dragoste, prin prezenţă însă, fără a ajunge să fie sufocantă. Excesul de tristeţe, melanco­lie, supărare, singurătate, precum şi cultivarea acesto­ra pentru a întreţine amintirile fragilizează funcţia şi structura plămânilor.

Pielea se află în relaţie directă cu toate funcţiile corpului şi ale spiritului. Se poate spune că este ca un creier etalat care primeşte, prin cei 700 mii de captatori nervoşi aflaţi pe toată suprafaţa sa, informaţii legate de mediul înconjurător. Fiind bariera dintre corp şi lumea exterioară are un puternic rol de protecţie. Atunci când rinichii, vezica urinară, intestinul gros şi chiar plămânii au funcţii precare, pielea ajută la eliminarea toxinelor prin transpiraţie, mirosuri, dermatoze etc. Pielea are o calitate miraculoasă, îşi reface cu repeziciune structurile atunci când ele sunt distruse.

Dar cicatrizările ei, realizate în urma traumatismelor, se fac în condiţiile existenţei unui echilibru psihoenergetic al organismului, altfel refacerea structurii pielii poate fi perturbată până la cancerizarea acelei zone traumatizate. Suferinţele pielii sunt semnale ale tulburărilor de integrare în raporturile cu lumea exterioară. Eczemele, psoriazisul, pecinginea, micozele, vitiligo, acneea sunt reacţii la agresiunile reale sau imaginare ale organismului la mediul exterior, manifestându-se o dificultate în stabilirea contactului cu lumea. Sănătatea pielii se regăseşte în urma identificării şi eliberării memoriilor emoţionale ascunse.

Sistemul urinar ajută la efectuarea circuitului corect al lichidelor organice şi la eliminarea toxinelor din corp. Astfel, rinichii şi vezica urinară filtrează, stochează şi evacuează „apele uzate” din organism. Corpul uman este compus din 70% apă. Dacă aceasta este perturbată în structura ei energetică de infoener­­giile malefice din jur, metabolismul va suferi mo­dificări ce vor produce disfuncţii. Perturbarea apă­ru­tă în concepţiile de viaţă creează tensiuni, vibraţii al­terate în interiorul organismului, manifestate prin sen­timentul de frică şi rezistenţă faţă de eventualele schim­bări ale vieţii care ar putea să dezechilibreze vi­i­­toarea viaţă. Neliniştile profunde precum teama de moar­te, de boli grave, de violenţă aduc suferinţe sistemului urinar.

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat

Prin rinichi trec 1.500 de litri de sânge pe zi, care sunt curăţaţi de toxine ce sunt transformate în urină. În acelaşi timp, rinichii reglează nivelul apei şi sărurilor din sânge, ajutând la creşterea capacităţii de rezistenţă şi de recuperare la efort. Funcţia glandelor suprarenale este de a învinge şi îndepărta stresul, frica prin producerea de cortizol şi adrenalină. Astfel, vor fi controlate nivelurile de tulburare în urma reac­ţi­ilor noastre, intensitatea lor emoţională la nivel ce­lu­lar. Suferinţele rinichilor sunt semnale de alarmă care ne anunţă că în interiorul nostru există, amplificat, un sentiment de frică profundă. Aceste suferinţe ne înştiinţează că întâmpinăm greutăţi în renunţarea la obiceiuri sau vechi principii de viaţă, fapt ce creează frica de nou, de necunoscut şi refuzul de a abandona sistemele vechi cu care ne-am obişnuit.

Frica declanşată în urma trecerii printr-o situaţie şocantă, declanşată violent, cum ar fi un accident sau atentat, poate provoca şi o albire bruscă a părului, părul depinzând energetic de rinichi. Acest fapt poate duce până la formarea de calculi la rinichi. Aceste suferinţe sunt însoţite, de multe ori, de tensiuni şi dureri manifestate în zona lombară. Problemele rinichiului stâng sunt dependente de tulburarea energiilor de tip Yang, legate de agresivitate, de dezechilibru în activitate, de apărare, iar rinichiul drept este perturbat în activitatea sa de problemele energiilor de tip Yin, legate de pasivi­tate, supunere, fugă.

Vezica urinară este cea care primeşte, stochează şi elimină lichidele organice toxice produse de rinichi. Eliminarea corectă a urinei este foarte importantă pentru dezintoxicarea organismului. Prin ea se elimină simbolic, din memorie, vechile probleme care au agresat psihicul. Suferinţele vezicii urinare sunt legate de greutatea sau imposibilitatea de a scăpa de unele principii vechi, dăunătoare, obiceiuri rele, criterii de gândire prost alese, toate acestea intoxicând subconştientul şi făcând o încărcare karmică în sens negativ. Nu ar trebui să existe în noi mânie sau revoltă faţă de atitudinea noastră, căci ele se traduc prin tensiuni exercitate asupra vezicii urinare, fiind stări care pot declanşa cistite, inflamaţii ale acesteia. Frica apărută la gândul că nu suntem capabili să ajungem sau să-i depăşim pe cei mari, din apropierea noastră, în realizările lor, se poate traduce prin enurezis la băieţi sau prin cistite la fete.

...În rest, până săptămâna următoare, un echilibru psihoenergetic aproape de perfecţiune. Chiar dacă este o utopie, să tindem către ea.