Ştiinţa şi parapsihologia(sau invers)

Ştiinţa şi parapsihologia stau faţă în faţă privind printre gratii una către cealaltă. Cercetarea ştiinţifică "a pus la colţ" fenomenele paranormale, închizându-le după gratii. Dar gratiile despart două spaţii, două lumi care privesc printre aceleaşi gratii. De partea cui se află libertatea? Libertatea adevăratei existenţe? Care este liberă şi care este cea închisă?

Ştiinţa este restrictivă, studiind doar existenţa materială, aceasta reprezentând doar 5% din Univers. Restul se află dincolo de vizibil, coordonându-l şi bazându-se pe alte legi. Este necesară modificarea concepţiei despre existenţa propusă de ştiinţă, iar legile ei modificate, reformulate. Existenţa şi autenticitatea aşa-ziselor fenomene paranormale trebuie cercetate cu ajutorul altor metode, diferite de cele ale ştiinţelor. Actualmente, aceste fenomene sau miracole, cum le numeşte religia, atunci când sunt constatate practic, şochează, iar atunci când sunt povestite apare ignoranţa ori incredibilul.

De-a lungul istoriei, multe cuceriri ştiinţifice ulterioare au fost considerate înainte fenomene inexplicabile, înfricoşătoare sau utopii. Focul, fulgerele, trăsnetele la începuturile civilizaţiei omeneşti sau nu de mult radioul, televizorul, telefonul fix şi apoi cel mobil, zborul terestru şi extraterestru etc., înainte să fie înţelese au fost considerate imposibile. Unele fenomene sunt folosite astăzi pe scară largă, ele rămănând tot în sfera paranormalului. De exemplu, omul foloseşte doar efectele curentului electric, fără a cunoaşte cauzele producerii lui.

Ar trebui ca dictonul "Să vezi şi să nu crezi" să fie înlocuit cu "Să crezi şi apoi să vezi". Programele mentale din lumea noastră interioară sunt cele care pregătesc vizualizarea lumii exterioare şi intervenţia ulterioară asupra ei.

Parapsihologia, prin fenomenele de extrasenzorialitate, psihokinezie sau prin cele legate de comunicare cu lumea de dincolo de moartea fizicului, poate primi sau trimite informaţii şi energie, ori poate interveni în schimbarea poziţiei şi structurii materiei. Ştiinţa, în stadiul său actual de dezvoltare, nu le acceptă, fiind incapabilă să le explice. Însă, de-a lungul timpului, datorită progresului ştiinţific, legile şi concepţia despre lume au cunoscut permanent modificări. Dar cu cât o teorie adevărată a fost mai şocantă, cu atât saltul omenirii a fost mai mare. Apoi, controversele create cu această ocazie au fost întotdeauna incredibil de ample, căci consecinţele schimbării vieţii au fost extrem de incomode pentru structurile societăţii. Este suficient dacă ne amintim numai de cei care au fost arşi pe rug, pentru afirmaţiile lor epocale.

De obicei, credibilitatea fenomenelor paranormale a fost mult mai mare pentru oamenii de rând decât pentru cei care au condus comunităţile ştiinţifice, în sânul cărora s-au declanşat adevărate furtuni. Revoluţiile ştiinţifice de mică anvergură au fost şi sunt mult mai uşor acceptate decât cele care anunţau schimbări radicale. Tot aşa, orice fenomen paranormal aruncă ştiinţa şi filosofia despre viaţă în zona hazardului.

Lansarea fizicii cuantice a fost momentul în care "s-a spart gheaţa" în ceea ce priveşte recunoaşterea fenomenelor din parapsihologie. Brian David Josephson, deţinător al Premiului Nobel pentru Fizică în 1973 şi susţinător al parapsihologiei, a declarat că unele dovezi clare ale existenţei fenomenelor paranormale au fost furnizate chiar de fizica cuantică. Însă nu trebuie uitat momentul Einstein care a dat "startul", prin lansarea Teoriei Relativităţii. Ştiinţa, până la acel moment, avea în "computerul său" un program vechi cu care opera. Noul program instalat permite rularea şi cu elemente ce aparţin paranormalului, dar omenirea nu s-a obişnuit cu acesta, folosindu-l tot pe cel vechi.

În anul 1969, Asociaţia de Parapsihologie din SUA a fost admisă în Asociaţia Americană pentru Progresul Ştiinţei. Dar cercetarea fenomenelor inexplicabile ştiinţific în interacţiunile organism-organism, precum şi organism-mediu s-a realizat prin metode specifice ştiinţei, ceea ce nu este posibil să ducă la rezultate pozitive, căci ştiinţa încă ignoră, contestă sau respinge toate fenomenele care nu se bazează pe principiile ei restrictive, pe care este fundamentată. În ştiinţă totul se bazează pe experienţa spaţio-temporală, care foloseşte un sistem de referinţă ce reprezintă o subdiviziune a celui absolut. Existenţa nu trebuie studiată, considerând totul la nivel individual, ci Universul trebuie privit ca pe o singură unitate, ca un întreg inseparabil în care intră fizicul, energeticul şi spiritul.

Oamenii nu sunt entităţi care să stăpânească şi să controleze natura pentru propriile scopuri, căci sunt parte componentă a ei. Din cauza acestor concepţii greşite se produc dezechilibre dezastruoase ecosistemului până la nivelul întregului Univers. Filosofiile orientale afirmă că nu poţi vorbi despre ceva fără a vorbi despre tot. Religia şi parapsihologia sunt de aceeaşi parte a baricadei, chiar dacă prima nu recunoaşte acest lucru, ele căutând să impună adevărul prin care spiritul este elementul de bază al existenţei.

Huston Smith în anul 1982 a propus termenul de ştiinţă postmodernă, descriind, sub acest generic, patru aspecte ale deziluziei şi tensiunilor existente în concepţia despre lume, aspecte expuse în continuare.

1. Deziluzia rezultă din reducţionism, din unilateralitatea faptelor, datelor şi informaţiilor, prin ignorarea spiritualităţii care le îmbracă.

2. Deziluzia provocată de raţiune, de utilizarea cu precădere a emisferei stângi, specifică analizei şi sintezei, şi minimalizarea importanţei emisferei drepte, corespunzătoare intuiţiei, legăturii spiritului propriu cu Marele Spirit al Universului, prin care se simte adevăratul puls al existenţei. Ignorarea acestei emisfere are ca efect mutilarea psihicului uman.

3. Tensiuni în teoria evoluţiei, incapacitatea ştiintei moderne de a da o explicaţie plauzibilă apariţiei formelor de viaţă.

4. Tensiuni în fizica cuantică, teorie ce pune sub semnul întrebării principiile materialist-mecaniciste. Teoria mecanicii cuantice subliniază insepararea elementelor din cadrul sistemului observator-observat, iar elementul din prim-planul cercetării trebuie considerat a fi conştiinţă.

Până la urmă, din punct de vedere al cercetării nivelurilor de existenţă, care are câmpul de studiu mai larg, ştiinţa care studiază viaţa materială sau parapsihologia care vizează şi ce se află dincolo de vizibil? Astfel, care ar fi ordinea corectă a celor două în titlu?