Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Când discutăm despre drumul spre dezvoltare și spre o viață civilizată nu putem să nu ne referim la modul în care gestionăm apa.
Poate la fel de important ca accesul la apa potabilă este modalitatea de gestionare a apelor uzate și, mai concret, cum le colectăm și cum le tratăm pentru ca odată ajunse înapoi în corpurile de apă din România, ele să nu dăuneze mediului.
Când discutăm despre gestionarea apei nu ne referim doar la angajații de la Administrația Națională a Apelor Române sau la cei care lucrează în domeniul respectiv, ne referim la fiecare cetățean din România și cum ne asigurăm că și generațiile următoare pe de o parte vor avea acces la apă potabilă și, pe de altă parte vor putea să aibă o viață mai civilizată decât avem noi.
România a evoluat semnificativ după 1990, când mare parte din mediul rural se descurca cu toaleta în fundul curții. În ultimul exercițiu financiar 2013-2020, în România s-a investit masiv pe această zonă. S-au cheltuit peste 7 miliarde de lei.
Există o nevoie reală de alocări financiare masive pentru perioada următoare. Am primit informații că România ar mai avea nevoie de cel puțin 12 miliarde de euro pentru a se conforma. Alte estimări vorbesc despre alte cifre și mai mari. Ne lovim de identificarea resurselor financiare și, pe de altă parte trebuie să ne asigurăm că are cine să cheltuie acești bani, că există firme suficiente, cu oameni suficient de bine pregătiți care să vină și să execute toate aceste lucrări.
În ceea ce privește conformarea României cu legislația europeană, există o strictețe absolută. Comisia Europeană, gândindu-se la sănătatea populației, consideră că în materia managementului apelor uzate, 98% din cantitatea de ape uzate generată ar trebui să fie colectată și, din acești 98%, cel puțin 99% ar trebui să fie tratată corespunzător, ca atunci când ajunge din nou în râurile din România să nu le afecteze.
La aceste cifre nu stăm bine. România face obiectul unor proceduri de infrigement. Una dintre ele a început în 2018, suntem la faza de aviz motivat. În 2020, Comisia în continuare ne-a solicitat informații suplimentare. Probabil că reprezentanții Comisiei și ai Curții Europene de Justiție, dacă va fi cazul, înțeleg că acest proces durează foarte mult.
Avem un program care se adresează gospodăriilor în care locuiesc oameni cu venituri reduse
Ceea ce este important, statul român depune eforturi semnificative în acest sens. Fie că discutăm despre POIM, fie că discutăm despre programul național Anghel Saligny, fie că discutăm despre fonduri pe care le gestionează MMAP, și prin PNRR urmează să investim și să plătim peste 2.500 km de rețea de canalizare pentru aglomerările urbane mai mari de 2.000 de locuitori. Pentru cele mai mici, unde investim nu doar în rețele, dar și în sisteme individuale de colectare o să avem peste 900 de sisteme finanțate, peste 400 km de rețea de canalizare.
Avem un program foarte interesant care se adresează acelor gospodării în care locuiesc oameni cu venituri reduse. Le trece rețeaua prin fața porții, fie că vorbim de apă sau canalizare, și nu au resursele financiare să se conecteze la acea rețea. Din acest motiv avem un program "Prima conectare", se adresează acestor categorii mai vulnerabile de populație și prin care sperăm să conectăm cel puțin 88.000 de gospodării din România la rețelele existente. Este o problemă de mediu pentru că acei oameni cu siguranță consumă, lucru care pune în pericol mediul, pe de o parte, și care poate genera anumite situații neplăcute.
Există riscul să rămânem fără apă potabilă
Va urma o perioadă foarte grea. Fenomenul opus celor legate de ploi torențiale, inundații este seceta. Iar România se confruntă cu secetă, cel puțin în partea de est și sud pune în pericol agricultura. În UE se discută foarte des despre faptul că apa nu este o resursă nelimitată. Dacă nu vom gestiona corespunzător corpurile de apă, fie că vorbim despre apă supraterană sau de rețeaua de ape subterane, există riscul să ne trezim că după ce o să ne conformăm și o să ne punem la punct managementul tratării apei în instalațiile de epurare, rețele de canalizare în fiecare gospodărie, să ne trezim că vom avea o problemă cu apa în sine.
Și apa ca resursă va fi diminuată față de cum o știm noi astăzi, iar acesta este un lucru care ne obligă să proiectăm strategii pe termen lung. Fie că vorbim despre irigații în agricultură, protecția corpurilor de apă, o strategie care să ia în calcul și acest efect pervers al schimbărilor climatice, respectiv apă disponibilă pentru populație din ce în ce mai puțină. Și să ne facă să prețuim apa mai mult decât o facem astăzi", avertizează demnitarul.
